Sara a privit prin deschizătura cortului ca să vadă cu cine vorbea soțul ei. Trei străini! Aveau să aibă nevoie de hrană și odihnă. Într-adevăr, Avraam a venit repede la ea: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă, şi fă turte” (Geneza 18:6).
Poate că Sara avea deja făină măcinată. Dacă nu, dispunea de suficient timp s-o pregătească, pentru că slujitorului îi trebuia o vreme ca să taie, să curețe și să gătească vițelul. Ea a aprins focul la o oarecare distanță de deschizătura din spatele cortului și a încălzit piatra pentru copt. Apoi a amestecat făina cu puțină sare, untdelemn și suficientă apă pentru a obține un aluat gros. L-a modelat între palme și l-a copt pe piatră, pregătind mai multe turte plate.
În timp ce lucra, asculta conversația bărbaților de afară. L-a auzit pe unul dintre ei spunând că, în anul următor, ea avea să aibă un copil. Dacă ea îi putea auzi, probabil că și ei o puteau auzi pe ea, așa că trebuie să fi încercat să-și înăbușe râsul stârnit de această afirmație neverosimilă. Sara avea 89 de ani! Renunțase de mult la speranța de a avea un copil al ei.
Imaginează-ți cât de stânjenită s-a simțit când Bărbatul — Biblia spune că era Domnul — l-a întrebat pe Avraam: „Pentruce a râs Sara?”
„N-am râs!” a protestat ea în grabă.
Dar, la mai puțin de un an, Dumnezeu a râs la urmă. Sara, la vârsta de 90 de ani, a născut un copil! Iar ea a spus: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va râde de mine” (Geneza 21:6). Și-a numit fiul Isaac, nume care înseamnă „râs”.
Creator al bucuriei, în timp ce încerc să Te urmez și uneori ajung în situații stânjenitoare, ajută-mă să-mi păstrez simțul umorului. Învață-mă prin experiență că, dacă sunt copilul Tău — uneori chiar un copil caraghios —, voi vedea multe lucruri neașteptate, iar uneori Tu și cu mine vom râde împreună de ele. Amin.