Aceasta este o relatare deosebită. Să privim întregul episod așa cum apare în Evanghelie.
Ucenicii au ajuns la Capernaum. Când se aflau în siguranța casei, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeați pe drum?” Tăcerea a fost asurzitoare, pentru că se certaseră între ei cu privire la cine era cel mai mare. Isus S-a așezat și i-a chemat pe cei doisprezece: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toți și slujitorul tuturor.” Apoi a așezat un copil în mijlocul încăperii, l-a luat în brațe și le-a spus că oricine primește un asemenea copil Îl primește pe El și, mai mult decât atât, Îl primește pe Dumnezeu care L-a trimis.
O altă valoare fundamentală, smerenia, se încadrează foarte bine în prima poruncă. Când începem cu adevărat să-L așezăm pe Dumnezeu pe primul loc, începem să înțelegem cât de MARE este El. Iar aceasta ne amintește cât de mici suntem noi...
Asemenea multor lucruri, smerenia poate fi greșit înțeleasă în două direcții opuse. Le vom analiza pe amândouă în următoarele două devoționale.
Mulți oameni echivalează smerenia cu lipsa de fermitate sau cu disprețuirea propriei persoane. Cineva le mulțumește pentru un lucru, iar în loc să răspundă simplu „Cu plăcere”, spun: „O, n-a fost nimic” sau chiar se simt stânjeniți. Isus, după cum putem observa, nu era deloc lipsit de fermitate. Când fariseii greșeau, de exemplu, le spunea limpede lucrul acesta, deși întotdeauna cu iubire.
Cealaltă cale greșită este să devii atât de desăvârșit în smerenie, încât să te mândrești cu cât ești de smerit. Ce este greșit în imaginea aceasta?
Isus știa că ne confruntăm cu asemenea dificultăți. De aceea, nu ne-a oferit numai cuvinte, ci și o imagine: un copilaș, poate de vârstă preșcolară. L-a ridicat și l-a strâns la piept.
Știi cum arată un copil de trei ani atunci când este îmbrățișat cu iubire, nu-i așa? Există acolo o certitudine, un simțământ de siguranță și de liniște. Copilul iubit are încredere că va fi îngrijit și, prin urmare, pur și simplu nu se îngrijorează. Nici măcar nu este conștient de smerenia lui!
Aceasta este concepția lui Isus despre smerenie. Expresia abătută și umilă pe care am putea s-o afișăm seamănă mai mult cu chipul unui copil care a fost abuzat și nu știe dacă poate avea încredere în îmbrățișarea primită. Aceasta este o tragedie. Adevărul este că toți am fost răniți de această lume veche. Niciunul dintre noi nu este pe deplin sigur că se poate încrede în îmbrățișare. De aceea, trebuie să ne apropiem unii de alții și să transmitem iubirea mai departe, pentru că Isus spune: „Când îl îmbrățișezi pe acest copilaș, Mă îmbrățișezi pe Mine.”
Dumnezeul celor mici, fii pentru mine Tată și Mamă. Arată-mi cum sunt și cum se simt îmbrățișările Tale, ca să învăț să le transmit mai departe. Nu mă lăsa să mă las prins nici de mândrie, nici de desconsiderare, fie față de mine, fie față de ceilalți. Ajută-mă să mă încred în îmbrățișare. Amin.