„Cum își întind păsările aripile peste puii lor, așa va ocroti Domnul oștirilor Ierusalimul, îl va ocroti și-l va izbăvi, îl va cruța și-l va mântui.”
Isaia 31:5
Când o mamă vultur își construiește cuibul, începe cu spini, crengi rupte, pietre ascuțite și o serie de alte obiecte care par complet nepotrivite pentru acest proiect. Dar apoi ea căptușește cuibul cu un strat gros de lână, pene și blană de la animalele pe care le-a ucis, făcându-l moale și confortabil pentru ouă și, mai apoi, pentru pui.
Însă atunci când puii ajung la vârsta zborului, confortul cuibului și luxul meselor gratuite îi fac să fie destul de reticenți în a pleca. Așadar, mama vultur începe să „agite cuibul”. Cu ghearele sale puternice, ea dă la o parte covorul gros de blană și pene, aducând la suprafață pietrele și ramurile ascuțite. Pe măsură ce tot mai mult din așternut este smuls, cuibul devine din ce în ce mai incomod pentru puii de vultur. În cele din urmă, acest lucru și alte „îndemnuri” îi determină să își părăsească locuința, cândva atât de confortabilă, și să înceapă viața de vulturi adulți.
Sursă: Today in the Word, June 11, 1989