Iacov 5:19-20 „Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și
l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.”
Într-o seară, după spectacol, Oana Pellea, a avut o întâlnire deosebită. În holul Teatrului Național o aștepta un domn cu un buchet mare de flori. Acesta a început să-i povestească:
„Doamna Oana, eu am venit să vă spun o poveste.
Acum foarte mulți ani, era într-un sat, undeva prin munți, la o masă noaptea, târziu, un puști care bea 50 gr de țuică. Și bea știind că este ultimul pahar, pentru că după acest ultim pahar se va duce și se va sinucide din amor. Fusese refuzat de iubirea de la 18 ani. Și ... s-a deschis o ușă la acea crîșmă nenorocită și a intrat un grup de oameni care erau foarte veseli și care râdeau și au comandat de mâncare și care vorbeau tare și erau fericiți acei oameni. Puștiul ăsta, cu cât se uita mai mult la oamenii aceia cu atât se întrista mai tare, pentru că el știa că e singur, că e refuzat în amor și așa mai departe. Din tot grupul acela s-a ridicat, la un moment dat, un domn. A venit la masă, s-a așezat cu puștiul ăsta și l-a întrebat: De ce, mă băiatule, ești așa de trist? Și domnul respectiv a stat cu acel puști până dimineața la cinci, vorbind despre viață, și... puștiul nu s-a mai sinucis.
Eu sunt puștiul și domnul acela a fost tatăl dumneavoastră, Amza Pellea.”
Sursă: https://vm.tiktok.com/ZGe123w9t/