„Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea.” - Romani 7:21
23
Marea majoritate dintre noi ne proclamăm iubitori de animale: aproximativ nouă din zece americani cred că animalele merită protecție împotriva rănilor și exploatării. O parte rezonabilă de oameni merg și mai departe, spunând că animalele merită exact aceleași protecții ca și oamenii. Mai mult de jumătate dintre americani trăiesc cu animale de companie. Studiile au descoperit chiar că empatizăm mai mult cu câinii decât cu alți oameni. Și totuși, cantitatea de carne consumată atât în SUA, cât și în întreaga lume nu a fost niciodată mai mare. Deși numărul veganilor a crescut în ultimii 15 ani, ei încă reprezintă doar 2% până la 6% din populația americană. Paradoxul cărnii este o manifestare a unui fel de conflict psihologic cu care fiecare dintre noi se confruntă în fiecare zi: disonanța cognitivă. Pentru a rezolva disonanța dintre „iubesc animalele” și „iubesc carnea”, avem două opțiuni: fie să decidem că nu ne plac animalele chiar atât de mult, fie să renunțăm la carne. Pentru cei mai mulți dintre noi, niciuna nu pare foarte atrăgătoare, așa că alegem varianta a treia: pretindem că cele două idei nu au nicio legătură una cu cealaltă. Potrivit acesteia, oamenii tind să apeleze la câteva strategii care să îi ajute să facă față disonanței cognitive a consumului de carne: pot reclasifica unele animale drept „hrană”, animale, care sunt cumva mai puțin capabile să gândească, să simtă sau să înțeleagă (apropo, nu este adevărat), sau spunând că acea carne este bună, normală, necesară sau naturală. Dar paradoxul cărnii nu este singurul. Ne facem griji pentru mediu, de exemplu, dar continuăm să folosim călătoriile cu avionul și cu mașina deoarece ne plac vacanțele dar nu ne place să ne plimbăm ore întregi pe jos sau cu bicicleta. Credem că nu este corect să plătim salarii mici sau să punem oamenii în condiții de muncă cu adevărat periculoase, și totuși ne facem cumpărăturile de la magazinele care au prețurile cele mai mici, iar lucrurile care sunt cu adevărat ieftine sunt doar din cauza salariului mic oferit muncitorilor.