„Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!”
Ioel 1:3
După ce a fost capturat la Roma împreună cu mama sa şi cu cele două surori, Alberto Sed a fost transportat pentru o scurtă perioadă de timp la Fossoli, după care a fost transferat la Birkenau: acolo i-a fost tatuat numărul A-5491.
„De la Auschwitz-Birkenau puţini ne-am mai întors”, povestea acum câţiva ani pentru Agenţia Ansa. El acolo a văzut când îi omorau mama şi surorile.
„Nu am reuşit niciodată să iau în braţe un nou-născut, nici măcar pe copiii mei, pentru că la Auschwitz naziştii ne puneau să aruncăm în aer copii de câteva luni şi se distrau omorându-i, ca la vânătoare de porumbei”, povestea el.
„Nu am reuşit niciodată să intru într-o piscină, pentru că am văzut un preot ortodox masacrat şi înecat de călăi”, povestea Sed. Iar povestirile lui vor rămâne pentru totdeauna în conştiinţele celor care au vrut să îl asculte.
Timp de 50 de ani nu a vorbit despre groaza trăită, nici măcar cu soţia şi cu copiii săi. Apoi s-a deblocat şi „a ieşit” - cum spunea el - de la Auschwitz, povestind prin ce a trecut într-o carte scrisă de jurnalistul şi ofiţerul de carabinieri Roberto Riccardi, intitulată „Am fost un număr”, apoi la sute de întâlniri în şcoli, cu tineri, deţinuţi, oameni comuni.
Sed povestea că o dată un prieten i-a spus: „Alberto, dacă va fi un alt Holocaust, nu neapărat împotriva evreilor, niciuna dintre persoanele cu care ai vorbit nu va fi de partea călăilor”. De acest lucru, Sed era mândru.
Sursă: hotnews.ro