„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi .” - Luca 19:41
42
Un cocoș se plimba ţanţoş printr-o grădină, săpând cu ciocul pe alocuri, în căutarea unor seminţe mai de soi. La un moment dat, privirile i-au fost atrase de o perlă strălucitoare, îngropată pe jumătate în pământ.
Fără nicio ezitare, cocoşul a ţâşnit către ceea ce părea o boabă cu un gust nemaicunoscut, a scurmat în ţărână cu ghearele-i ascuţite şi a prins hulpav în cioc micuţa sferă. Abia atunci şi-a dat seama că acel bob nu era unul de orez, aşa că l-a scuipat degrabă pe pământ.
Chiar în momentul când voia să se îndepărteze plin de dezamăgire, perla a strigat după el:
Eu sunt o piatră nepreţuită, scăpată din greşeală dintr-un colier minunat. Nicăieri nu vei găsi o perlă asemenea mie, căci nu pot fi întâlnită în orice ocean din lumea asta. În lume există miliarde de fire de nisip pentru fiecare seamăn al meu. Mare noroc ai avut că m-am aflat în calea ta. Dacă m-ai privi cu atenţie şi cu pricepere, ai putea descoperi cât de frumoasă şi valoroasă sunt!
Cocoșul i-a mai aruncat o privire înainte de a pleca şi a cârâit cu dispreț:
Aşa nepreţuită cum te crezi, te-aş schimba într-o clipită pe o boabă de orez.
Sursă: Ani de școală