„El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui.”
Amos 5:9
Când vulcanul Mont Pel e a erupt, lumea a putut cunoaște o nouă armă din arsenalul naturii. Conglomeratul de pulbere, aburi fierbinți și gaze fierbinți a erupt în etape și a mistuit totul în calea sa. Fără a izbucni flăcări, căldura a atins o temperatură foarte mare, încât pur și simplu a carbonizat casele și oamenii care se aflau în raza de acțiune a erupției.
În anul 1902, localitatea St. Pierre era socotită a fi cel mai mare oraș al insulei Martinica, centru comercial important din Marea Caraibilor. La 8 kilometri de localitate se afla Mont Pel e, vulcan considerat stins de multă vreme. Craterul ce se afla la o înălțime de 1400 de metri găzduia un lac vulcanic. În anul 1902, printr-o crăpătură a muntelui și-a făcut apariția o coloană de fum gros, însoțită de zgomote înăbușite, dar acest incident nu a fost o îngrijorare pentru locuitorii zonei.
Timp de câteva zile s-au succedat cutremure abia sesizabile, apoi alt nor de fum ce a împrăștiat un strat de cenușă peste împrejurimi. În versantul muntelui Mont Pel e s-a format un nou vulcan, iar în craterul acestuia s-a acumulat un lac ale cărui ape aveau un conținut mare de sulf.
Intensitatea vulcanică a devenit tot mai amenințătoare pentru localnici, astfel că mulți dintre ei și-au împachetat lucrurile și au părăsit orașul. Ca urmare a agitației telurice datorită vulcanului, un alt vulcan din cadrul aceluiași arhipeleag, La Soufriere din insula St. Vincent, s-a reactivat și el. Erupția acestui vulcan a potolit agitația locuitorilor din St. Pierre, mulți dintre ei revenind în localitate. Dar pe 8 mai, Mont Pel e a ajuns într-o fază critică și până la urmă o explozie nimicitoare a spulberat vârful muntelui. Norul de praf încins ce avea o temperatură de 1200 C a izbucnit din crater, ucigând toți locuitorii din St. Pierre în doar două minute.
Sursă: Mari catastrofe în istoria omenirii