„Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.”
Eclesiastul 7:8
Din cauza unui accident de circulație, o mamă și-a pierdut vederea. Din acea zi a început să se lupte cu probleme la care nici nu s-a gândit înainte. Până atunci s-a considerat a fi o femeie împlinită, reușind să facă orice lucru fără a cere ajutorul cuiva. Dar de când și-a pierdut vederea și a început să depindă de ajutorul altora, a început să observe în jurul ei lucruri cărora altădată nu le-a acordat importanță.
Într-o zi, ajutată de unul dintre copiii săi, a ajuns la colțul unei străzi și a auzit acordeonul unui orb care se născuse fără vedere. Cât a fost sănătoasă, a trecut pe lângă acel cerșetor fără să-i acorde prea mare atenție. Acum însă s-a apropiat să-i vorbească și chiar s-a împrietenit cu el. În timpul acestor discuții, femeia a aflat că acel orb nu și-a serbat niciodată ziua de naștere. Ca să-i facă o surpriză, le-a cerut copiilor ei să-i pregătească un tort pentru acest cerșetor. A doua zi când i-au înmânat tortul și i-au cântat „La mulți ani!”, bietul om radia de bucurie.
După această experiență, femeia a mărturisit: „Dacă atunci când puteam să văd nu am observat nevoile altora, eu eram cea oarbă. De când însă mi-am pierdut vederea și am început să văd și să împlinesc nevoi neobservate, pot să spun că abia acum am căpătat adevărata vedere!”