„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.” - Iacov 1:2
3
Un rege era pe un vas împreună cu unul dintre cei mai buni servitori ai săi. Pentru că nu fusese niciodată înainte într-un voiaj, slujitorul țipa, plângea, tremura și se tânguia. Toți erau drăguți cu el și încercau să-i calmeze temerile, dar bunătatea lor ajungea doar la urechile lui, nu și la inima sa temătoare. Regele nu mai putea suporta țipetele servitorului, iar voiajul nu mai era o plăcere pentru el.
Atunci înțeleptul său i-a spus:
Înălțimea voastră, dacă îmi permiteți, îl voi calma eu.
Fără să ezite, împăratul i-a dat voie să acționeze. Înțeleptul i-a ordonat unui marinar să-l arunce pe servitor peste bord; marinarul și-a îndeplinit bucuros sarcina. Ajuns în apa rece a mării, servitorul a dat disperat din mâini și s-a agățat de marginea vasului, rugându-l pe rege să-l ia din nou la bord. Marinarii l-au tras înapoi. De atunci, el a stat foarte liniștit într-un colț. Nimeni nu a mai auzit un cuvânt de teamă din gura sa.
Regele era uimit și l-a întrebat pe sfetnicul său:
Ce înțelepciune este cuprinsă în această acțiune?
Înțeleptul a răspuns:
El nu a gustat niciodată sarea mării și nici nu a știut cât de mare era pericolul în apă. Astfel el nu putea ști cât de minunat este să aibă scânduri viguroase sub el. Doar cine s-a confruntat cu pericolul poate ști valoarea păcii și a calmului.