„Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.”
Matei 10:24
Iepurașul își facea lucrarea de licență. Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
Ce faci, iepurașule, despre ce scrii tu acolo?
Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș!
Ha, ha, ha! Păi cum o să mănâce un amărât de iepuraș o vulpe? Poate invers Cercetare științifică, vulpeo! Dacă nu crezi, te aștept deseară la vizuină.
Dimineață, pădurea era plină de mirare în fața vizuinei iepurașului, pielea vulpii era întinsă la uscat. Curios, lupul apare și el la iepuraș și îl întreabă:
Despre ce scrii tu acolo, iepurașule?
Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență, studiez cum e mâncat lupul de către iepuraș.
Ha, ha, ha! Cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare și tare ca mine?
Asta e cercetare științifică serioasă! Dacă nu crezi, ne vedem deseară la vizuină Dimineață, stupoare mare în toată pădurea pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii. Nemairezistând, ursul o apucă și el spre iepuraș și îl întreabă:
Despre ce mai scrii tu acolo, iepurașule?
Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș.
Ha, ha, ha! Ho, ho, ho! Ce tot spui, pricăjitule? Cum să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
Nu crezi? Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă! Vino deseară la vizuină și ai să te convingi!
În dimineața următoare, toată pădurea era șocată pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului și cea a vulpii După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, râzând, iepurașul ieși din vizuină de gât cu leul, care îi spuse:
Ai văzut, iepurașule? Ce îți spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul