„Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.”
Proverbe 19:15
Voltaire avea o slugă foarte leneşă. Într-o zi, Voltaire trebuia să meargă undeva şi în vremurile acelea străzile erau pline de noroi şi trebuia ca cizmele să fie curăţate după fiecare ieşire. Slujitorul fusese anunţat că stăpânul trebuia să plece, însă acesta, de lene, nu-i curăţă cizmele.
- Pentru ce să vi le mai curăţ dacă peste două ore vor fi tot atât de murdare? îi spuse el.
Voltaire se încălţă cu ele, aşa murdare cum erau, plecă şi nu zise nimic, „uitând” să-i lase cheia de la cămara cu mâncare. Slujitorul observă aceasta şi fugi după stăpân:
- Stăpâne, aţi uitat să-mi lăsaţi cheia de la cămară; eu ce mănânc dacă nu-mi lăsaţi cheia?
- Dragul meu, pentru ce să mai mănânci dacă peste două ore vei fi la fel de flămând? îi răspunse Voltaire.
Sursă: Horia-Dumitru Oprea