„ Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima. ”
Cântarea Cântărilor4:9
când nu ești tu lumina se retrage în sine ca dansul în trupul unei obosite balerine când nu ești tu florile de cais se închid la fermoar și nu-mi mai dau frumusețea în dar când nu ești tu visele nu mai pot muta norii din loc și naufragiaza pe insule pustii de nenoroc când nu ești tu e închis la magazinul de vată pe băț și intră-n faliment Uzina de Răsfăț când nu ești tu speranța, disperării i se lasă pradă și colorează în roșu apa din cadă când nu ești tu secundele își târșâie pașii pe asfalt mergând să se arunce de pe-un bloc înalt când nu ești tu nici vântul nu mai bate lăsând emoțiile nemișcate când nu ești tu fericirea cerșește pe la colțuri de stradă dar trecătorii-s prea grăbiți, n-au ochi s-o vadă iubito, tu când nu ești copilul din mine adoarme greu, fără povești, și stă până târziu cu ochii pe ferești
Sursă: Iv cel Naiv – Tu când nu ești