„Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!”
Ezechiel 37:13
Ion Luca Caragiale deţinea o casă de vacanţă la ţară unde se retrăgea când dorea să scrie în linişte. Primarul comunei, de câte ori afla că scriitorul s-a întors, îl asalta cu zeci de invitaţii la evenimente locale sau îi cerea bani pentru comunitate. Cum lui Caragiale nu-i plăcea să fie distras din actul creaţiei, reuşea să-l şocheze mereu cu răspunsurile sale spontane.
Într-o zi, primarul îi bate in poartă cu rugămintea de a contribui financiar la construirea unui gard în jurul cimitirului comunal. Răspunsul lui Caragiale l-a dezarmat: „Nu vă dau bani pentru asta. Cei care sunt afară nu se grăbesc să intre, iar cei aflaţi acolo, n-au cum să mai iasă. Prin urmare, n-aveţi nevoie de gard...”