„Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Matei 4:4
Renumitul poet german Reiner Maria Rilke și-a petrecut un anumit timp al studenției sale la Paris. Pentru a ajunge la universitate, strabatea zilnic, în compania unei prietene franceze, o stradă foarte aglomerată. Într-un colț al acestei străzi ședea permanent o cerșetoare. Ea ședea mereu în același loc, nemișcată ca o statuie, cu mâna întinsă și cu ochii fixați în pământ. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în timp ce prietena lui adesea îi întindea câțiva bănuți.
Într-o zi, ea l-a întrebat pe poet: "De ce nu-i dai nimic acestei sărmane femei?" "Trebuie să-i dăm ceva pentru inimă, nu să-i punem în mâini", îi raspunse el.
A doua zi, Rilke a venit cu un trandafir abia înflorit. L-a pus în mâna cerșetoarei și a dat să plece. Atunci s-a petrecut ceva neașteptat: cerșetoarea și-a ridicat ochii, l-a privit pe poet, s-a ridicat de pe pamânt, a luat mâna poetului și i-a sărutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept. O săptamână întreagă n-a mai vazut-o nimeni. Dupa opt zile, femeia era din nou așezată la colțul ei obișnuit, tăcută și nemișcată ca întotdeauna. "Din ce-o fi trăit ea în toate aceste zile în care nu a primit nimic?", l-a întrebat tânara pe Rilke. "Din trandafir", i-a răspuns poetul.