„Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.”
Proverbele 15:15
Ionela era în clasa a 12-a când toate parcă îi stăteau împotrivă. Profesoara de matematică îi făcea probleme. Părinții nu o înțelegeau, sau cel puțin așa credea. Era prea isteață să fugă de acasă, însă și-ar fi dorit mult să plece undeva departe și să scape de toți.
Într-o dimineață însă, când a ajuns la școală, a găsit în banca ei un buchet mare de garoafe. De buchet era prins un bilețel pe care scria doar: „cineva care te iubește”.
Având 18 ani, s-a gândit imediat la băieții din clasa ei. Dar care?
Sau a fost oare plasat de mama sau tata. Sau poate chiar bunica?
Două zile s-a tot gândit la potențialii candidați. Până la urmă a cerut ajutorul unei prietene. În timpul discuției însă Ionela și-a dat seama cine i-a adresat buchetul. Era chiar Simina prietena ei. Așa că a confruntat-o: „Spune sincer, tu ai pus buchetul?”. Simina a trebuit să recunoască. „De ce?”. „Erai așa de deprimată în ultima vreme, încât m-am gândit să te fac să te gândești la toți oamenii care te iubesc.”