„Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!”
Psalmul 108:1
Sistemul de notație muzicală își are începutul în Evul Mediu, în Italia, Florența. Un călugăr pe nume Guido d Arezzo (991/992 1033) a reușit să dea nume notelor prin care se exprimă și muzicienii de astăzi. Guido era profesor de muzică și conducătorul corului bisericesc, el a călătorit foarte mult prin Italia și a depus mult efort pentru ca într-o zi să inventeze o cale mai simplă de învățare a melodiilor necunoscute, provenită dintr-un imn medieval pe care interpreții de cantus planus îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan.
Iată care, într-un final, este interpretarea sistemului actual de notație muzicală:
Do Dominus Dumnezeu; Re rerum materie; Mi miraculum miracol; Fa familias рlanetarium familia planetelor, sistemul solar; Sol solis soare; La lactea via Calea Lactee; Si siderae stele.
Pe lângă acest sistem de notație muzicală, Guido mai are un aport important în teoria muzicală. În timpul dirijării corului său, cu ajutorul mâinii stângi sugera cântăreților ce notă să ia într-un anumit moment. Ulterior, Guido a început să însemne fiecare sunet cu o notă pe care le plasa pe portativul format din 4 linii paralele. Astăzi portativul este format din 5 linii orizontale, însă principiul de plasare a notelor a rămas același.