„Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor. ”
1 Corinteni 3:19
Un sofism este un raționament corect în aparență, dar fals în realitate.
Termenul sofism provine din grecescul sophistēs. Odinioară sophistēs și soph s erau sinonime și însemnau înțelept, expert, „priceput în toate”. În timpul lui Socrate termenul a început să fie folosit în legătură cu acei profesori care ofereau tinerilor, contra plată, învățătura și expuneri publice de elocință.
În logica informală și retorică, o eroare este de obicei o eroare în raționament de multe ori din cauza unei neînțelegeri sau a unei prezumții. Unele așa-numite erori nu sunt retoric destinate să apeleze la rațiune, ci mai degrabă la emoție, sau la o dispoziție mai nuanțată.
Se povesteşte despre un elev că încheiase un contract cu sofistul Gorgias prin care urma să-i plătească taxa pentru curs (o sumă enormă de patru talanţi pentru doi ani de lecţii) atunci când va câştiga primul proces. Dar, pentru că tânărul nu se implica niciodată în vreun proces, maestrul şi-a făcut apariţia cerându-i să plătească suma convenită, altfel îl dădea în judecată.
Elevul, care învăţase bine lecţia, i-a spus:
„Oricum o să pierzi, maestre. Dacă am să înving eu, n-am să-ţi plătesc pentru că am câştigat procesul, iar dacă voi pierde tot n-o să-ţi plătesc pentru că, în virtutea contractului, trebuie să-ţi plătesc doar atunci când o să câştig un proces.”