„Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” - Psalmul 127:1
2
Cuprins de nostalgia blândei nopți Mă rog să vii în viața-mi să mă scoți...
De pe-un culoar, dintr-un abis al fricii Cu-n viitor pribeag fără indicii.
Departe-aud și urlet grav de câini, Iar inima mi-e încleștată-n spini.
În bezna nopții cântă ei, a jale Și pe culoar mă-ntreb: când oare?
Când oare se va termina cu lista De cauze ce au umplut batista?
Când vei veni ca să mă iei acasă Să îmi înlături inima spinoasă?
Arată-mi cum și unde să pășesc!
Rănit și istovit de-oi fi să nu sfârșesc În beznă sau în haosul de mâine...
Când mă așteapt-un alt lătrat de câine.
Oricât de minunat ar fi în lume Nu este pace, chiar de ai renume.
Trăirea fără Tine-i ca un sunet De tulburare, stres: un aprig tunet!
Sursă: Marius Capotă - Fără El este-n zadar