„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
Isaia 41:10
În anii 80, Levantino și soţia lui au încercat să aibă un copil, fără succes însă, așa că s-au gândit la adopţie. Sentimentul de inadecvare s-a născut încă din acel timp, când medicul s-a găsit în două ipostaze complet diferite acasă, încercând să conceapă o viaţă, la serviciu, unde era solicitat să curme viaţa copiilor nenăscuţi.
În cele din urmă, cuplul a adoptat o fetiţă, pe Heather, iar câteva luni mai târziu au aflat că vor avea și copilul biologic îndelung așteptat, un băieţel. Schimbările care au intervenit în structura familei au liniștit pentru o vreme frământările medicului. Doar că, după câţiva ani, la a 6-a sa aniversare, Heather a murit într-un accident, fiind ucisă de o mașină chiar în faţa casei.
Vechile frământări au ieșit la iveală, iar Levantino a conștientizat că moartea fiicei sale l-a făcut să privească viaţa cu alţi ochi. Primul avort pe care l-a efectuat după pierderea lui Heather a fost un adevărat supliciu se simţea atât de rău, încât ar fi vrut să se oprească la mijlocul procedurii, dar știa că aceasta ar fi însemnat să condamne pacienta la moarte.
„După ce am terminat acel avort, pentru prima dată în cariera mea, după toţi acei ani și toate acele avorturi, m-am uitat (la resturile copilului avortat) și nu am văzut minunatul drept de a alege (al mamei) și nici ce mare medic eram, ajutând-o cu problema ei. Nu puteam vedea altceva decât pe fiica sau fiul cuiva”, a povestit medicul.
Levantino a decis că venise vremea să pună punct acestei practici, indiferent de cât de timpurie era sarcina. „Odată ce-ţi dai seama că este greșit să ucizi pentru bani un copil de mărimea mâinii tale, nu-ţi va lua mult timp să realizezi că nu contează mărimea este în continuare fiica sau fiul cuiva”.
Sursă: sursa: semneletimpului.ro