„Să vă tăiați, dar, inima împrejur și să nu vă mai înțepeniți gâtul.”
Deuteronomul 10:16
mă locuiește de ceva vreme un țipăt dramatic, de zici că am în plămâni o șleahtă de pescăruși amenințați de furtună mă locuiește de ceva vreme un țipăt ascuțit, ca de copil și lung de îmi unește mintea de azi cu trupul de atunci mă locuiește țipătul ăsta disperat, de ușă neunsă pe care o aud toți dar n-o bagă nimeni în seamă din când în când se deghizează în țipăt de bucurie, dar e tot el țipătul care mă locuiește, ca fantoma unui fost conte, castelul.
mă locuiește atât de tare țipătul încât îmi transformă cuvintele în CUVINTE!!!
de am ajuns să pot bea ceaiul oricât de fierbinte.
Sursă: Chiriașul gâtului meu – Iv cel Naiv