„[limba] este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.” - Iacov 3:8
9
Într-o frumoasă zi de vară, pe la ora prânzului se făcu mare linişte în pădure. Păsările îşi băgaseră capul sub aripi şi toți se odihneau. Atunci piţigoiul îşi scoase capul şi întrebă: „Ce este viaţa?”. Toţi au fost surprinşi de această întrebare grea. O roză tocmai îşi desfăcea floarea lăsând petalele una peste alta. Ea spuse: „Viaţa este o deschidere”. Nu mai puţin bine dispus era fluturele. El zbură de la o floare la alta, se aşeză ici-colo şi spuse: „Viaţa este numai bucurie şi strălucire solară”. Jos, pe pământ, o furnică trăgea după sine un pai cu grâu de zece ori mai mare decât ea şi spuse: „Viaţa nu e mai mult decât trudă şi muncă”. Era cât pe ce să se işte o ceartă mare, dacă nu ar fi venit o ploaie fină care spuse: „Viaţa este formată din lacrimi, da, doar lacrimi”. Dar deasupra lor pluti în cercuri şi plin de maiestate un vultur care spuse: „Viaţa este o năzuinţă spre cele de sus”. Apoi veni noaptea. După un timp, un om mergea acasă pe străzile goale. Venea de la o petrecere şi-şi spuse: „Viaţa este o continuă căutare a fericirii şi o înlănţuire de decepţii”.
După lunga noapte veniră şi zorii dimineţii şi spuseră: „Aşa cum noi suntem începutul zilei care vine, la fel viaţa este începutul veşniciei”.