Am vorbit deja despre grija față de pământul lui Dumnezeu, dar poate că merită să privim încă o dată subiectul. Știm că ne-a fost încredințată îngrijirea pământului și a viețuitoarelor lui. Știm că Isus urmărește felul în care ne îndeplinim responsabilitatea. Știm că, atunci când Se va întoarce, cei care au distrus pământul vor sta înaintea Lui la judecată și vor trebui să explice de ce au procedat astfel.
Ne-ar ajuta să privim pământul ca pe „cealaltă casă” a lui Dumnezeu? Dacă este adevărat că nicio clădire ridicată de mâini omenești nu-L poate cuprinde pe Dumnezeu — nici măcar degetul Lui mic, ca să spunem așa — și dacă este adevărat că în El avem viața, mișcarea și ființa, atunci este adevărat și că El umblă pe pământ împreună cu noi. Dumnezeu spune că această planetă mică, aparent neînsemnată și, pe deasupra, răzvrătită, este așternutul picioarelor Sale.
Și Isus a numit pământul așternutul picioarelor lui Dumnezeu, în Matei 5:34-35: să nu jurăm nici pe cer, fiindcă este scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternutul picioarelor Lui.
Putem privi imaginea aceasta în două feluri. Primul: pământul se află sub picioarele lui Dumnezeu și, prin urmare, nu este prea important. Interpretarea aceasta nu poate fi corectă, deoarece El L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a-i răscumpăra pe oamenii de pe el. Al doilea: copiii iubiți ai regilor pământești s-au așezat uneori pe scăunele joase lângă genunchii tatălui lor și s-au cuibărit aproape de el.
Cum ni s-ar schimba atitudinea față de această lume frumoasă, dar care se stinge, dacă ne-am imagina cu adevărat că stăm la picioarele Creatorului și ne lipim de genunchii Lui? Dacă ni L-am imagina „îmbrăcat în lumină” sau întinzând cerurile asemenea unui cort și ridicându-Și locuința deasupra adâncurilor oceanului? Firește, ar trebui să fim atenți să nu ajungem să considerăm lumina soarelui, cerul sau oceanul sfinte în ele însele.
Dar am căuta prezența Lui. Iar aceasta este sfântă!
Ava, Tată, Dumnezeul meu, iubesc imaginea de a sta aproape de genunchii Tăi, poate pentru a-mi rosti rugăciunile sau pentru a-Ți povesti ziua mea, așezat pe un scăunel la picioarele Tale. Ajută-mă să văd frumusețea creată de Tine fără s-o venerez, ci închinându-mă și arătându-Ți reverență numai Ție. Învață-mă să respect și să îngrijesc singura lume pe care ne-ai oferit-o. Amin.