Indiferent ce se spune la ora de științe, există o singură sursă a vieții: Dumnezeu. Pasajul acesta este deosebit de interesant. Mulți adepți ai curentelor New Age sau neopăgâne ar spune că au aceeași credință: Dumnezeu este în toate... Dumnezeu este toate lucrurile. În realitate, aceasta este exact opusul afirmației din text. Nu Dumnezeu se află în toate lucrurile, ci toate lucrurile Îi datorează existența lui Dumnezeu!
Diferența este uriașă. Credința hindusă consideră orice viață sacră și, în această privință, pe bună dreptate. Raționamentul este însă denaturat. Dacă treci prin reîncarnări fără sfârșit și te poți întoarce ca insectă sau vacă, atunci ar fi bine să nu ucizi nicio insectă și nicio vacă. Dacă Dumnezeu se află în toate lucrurile, ar trebui să ne rugăm copacului înainte să-l tăiem pentru a ne construi casa, nu-i așa?
Fundamentaliștii, creștini sau de alte credințe, resping această idee și fac bine. Dar și raționamentul lor poate fi denaturat: Dumnezeu este sus și în afară. Nu Se află deloc aici și este aproape numai de cei care respectă Regulile Corecte în Modul Corect. Prin urmare, putem ucide fără remușcări, putem consuma pământul ca și când ar fi proprietatea noastră și îi putem ucide chiar și pe cei care nu sunt de acord cu noi, mai ales dacă trăiesc după alte reguli.
Aici, în Faptele Apostolilor, Pavel pătrunde până în inima problemei, iar într-un singur text primim protecție față de ambele extreme. Noi trăim în El. El „nu este departe”. Îi pasă. Prin urmare, viața este sacră nu fiindcă ai putea să-L ucizi din greșeală pe Dumnezeu, ci fiindcă ai ucide o ființă de care lui Dumnezeu Îi pasă.
Creștinul care Îl așează pe Dumnezeu în centrul fiecărei clipe va învăța să poarte grijă lucrurilor de care Îi pasă lui Dumnezeu: de la planetă și animale până la fiecare ființă omenească, inclusiv bolnavul, muribundul și embrionul pe care El îl „ţese în pântecele mamei” (Psalmii 139:13). Oamenii pot lua hotărâri diferite, dar le vor lua fiindcă încearcă sincer să-I fie plăcuți lui Dumnezeu și să iubească ceea ce iubește El. Iar dacă greșesc, pot fi mângâiați prin iertarea acestui Dumnezeu apropiat.
Trebuie să spunem că una dintre valorile călăuzitoare ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea este libertatea conștiinței individuale. De aceea, biserica nu a alcătuit o declarație arbitrară, simplistă, despre ce este întotdeauna corect sau greșit în complicata problemă a avortului. Materialele oficiale subliniază credința în Dumnezeu ca Creator și Susținător al întregii vieți, responsabilitatea creștină și libertatea de conștiință, recunoscând în același timp că între credincioși pot exista diferențe sincere.
Valoarea fundamentală pe care o studiem pe baza poruncii a șasea este caracterul sacru al întregii vieți. În mod evident, creștinul care încearcă să-L așeze pe Dumnezeu în centrul fiecărei clipe va vedea viața ca fiind sfântă și nu va considera că poate fi curmată din capriciu. De exemplu, folosirea avortului ca metodă de control al nașterilor nu poate fi considerată moral acceptabilă.
Ca biserică, nu oferim pur și simplu liste arbitrare de reguli după care să măsurăm devotamentul celorlalți. Credem că Dumnezeu îi încredințează fiecărei persoane responsabilitatea de a-și folosi mintea, de a studia cu atenție Biblia, de a se ruga, de a cere sfatul unor oameni evlavioși și de a lua o hotărâre. De asemenea, credem că numai Dumnezeu poate judeca.
În limitele acestui devoțional, principiile pe care dorim să le exprimăm sunt acestea: orice viață vine de la Dumnezeu și este sacră; Dumnezeu ne poruncește să nu ucidem și nici măcar să nu ne purtăm cu ură unii față de alții; iar El așteaptă ca, în toate hotărârile noastre, să căutăm viața.
Dătător al vieții și al minților capabile să gândească, ajută-mă să nu mă grăbesc nici în propriile hotărâri, nici în judecarea alegerilor celor din jur. Ajută-mă să-mi amintesc că valoarea fundamentală supremă este iubirea față de Tine și, imediat după ea, iubirea unora față de alții. Indiferent ce aș crede despre convingerile sau hotărârile altuia, ajută-mă să mă port întotdeauna cu iubire. Amin.