O altă experiență creștină ce pare un nonsens pentru lume este victoria prin predare. Creștinii sunt soldați într-un război spiritual. Hristos este „Domnul oștirilor”, Comandantul suprem. Satana este generalul forțelor întunericului. Războiul este real, iar de rezultat depinde destinul lumii.
Efeseni 6:10-17 descrie armura spirituală necesară pentru a înfrunta „uneltirile Diavolului”. Acest mare strateg este numit „înșelătorul întregii lumi” și suntem avertizați: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8).
Dar Căpitanul nostru spune: „«Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul meu», zice Domnul oștirilor.” El este Cel care luptă și ne dă biruința. Ierihonul a fost cucerit nu prin luptă, ci prin ascultare de porunca divină. „Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile” (Evrei 11:30).
Împăratul Iosafat a înfruntat o armată copleșitoare nu cu războinici, ci cu cântăreți. „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați … căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.” Cântările de laudă au adus confuzie și înfrângere vrăjmașilor (2 Cronici 20).
Noul Testament spune: „Lupta cea bună a credinței.” Lupta este purtată de Hristos, biruința este a noastră prin credință. Pavel exclamă: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:57). Și: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră” (1 Ioan 5:4).
Paradoxal, biruința vine prin predare – predare față de Dumnezeu, nu față de vrăjmaș. „Supuneți-vă lui Dumnezeu.” Alături de Hristos nu există înfrângere. El a biruit pe vrăjmaș, iar noi primim biruința ca dar. Vrăjmașul tremură în fața celui mai slab credincios care-și găsește scăparea în Numele lui Hristos.
„Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima cea nouă. … Ființa care s-a predat lui Hristos devine fortăreața Lui, pe care El o păstrează într-o lume răzvrătită. Un suflet luat astfel în stăpânire de puterile cerești nu poate fi biruit de asalturile lui Satana.” Gândiți-vă la o pasăre care zboară. Pentru a se înălța, ea nu luptă împotriva vântului, ci se lasă purtată de curenții ascendenti. Cu cât se încrede mai mult în curenții de aer, cu atât se înalță mai sus. Dacă ar încerca să bată din aripi disperată, obosește și cade. La fel, creștinul nu câștigă bătălii spirituale prin forța lui, ci prin predarea în brațele Duhului Sfânt.
Un vapor cu pânze nu poate înainta împotriva vântului dacă nu-și orientează corect pânzele. Secretul navigației nu este lupta împotriva vântului, ci aranjarea pânzelor astfel încât vântul să împingă vaporul înainte. Biruința spirituală nu înseamnă să lupți împotriva circumstanțelor, ci să-ți „aranjezi" viața astfel încât Duhul lui Dumnezeu să te poarte spre victorie.
Iosafat a câștigat bătălia nu trimițând războinici, ci cântăreți. Este ca și cum ai înfrunta un uragan cântând. Sună absurd, dar puterea laudei este reală. Când ne predăm lui Dumnezeu prin închinare, forțele întunericului sunt puse pe fugă. Satana nu poate suporta lauda adusă lui Dumnezeu. Predarea noastră prin închinare este cea mai puternică armă de luptă spirituală.
Ți-a plăcut? Distribuie acest paradox