Petru declară că Isus este „Piatra vie”, iar poporul Lui este format din „pietre vii”, zidite într-o „casă duhovnicească”, pentru a fi „o preoție sfântă” (1 Petru 2:4-8). El citează din Psalmii 118:22 și Isaia 28:16.
Isus a citat același text: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri” (Matei 21:42).
Ridicarea templului lui Solomon a simbolizat zidirea templului spiritual al lui Dumnezeu. Toți credincioșii din toate timpurile alcătuiesc un singur trup, al cărui Cap este Hristos. Templul lui Solomon, cel mai măreț edificiu construit vreodată, era doar o umbră a slavei cerești.
Piatra lepădată de zidari face referire la o piatră uriașă din carieră, căreia nu i s-a găsit inițial un loc în templu. A rămas mult timp „piatră de poticnire”. În cele din urmă, s-a descoperit că era piatra din capul unghiului, esențială pentru întreaga construcție.
Hristos este Piatra vie – un paradox, căci o piatră este neînsuflețită. Dar El este „Fiul Dumnezeului Celui viu”. El este „piatra încercată”, „piatra din capul unghiului”, „Stânca veacurilor”. Isus a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 16:18).
El este piatra din visul lui Nebucadnețar, care s-a făcut munte mare și a umplut pământul. Stânca din pustiu, din care a izvorât apă pentru Israel, era Hristos. Pavel spune: „Stânca era Hristos” (1 Corinteni 10:4).
Creștinii sunt „pietre vii”, zidite pentru a fi un templu sfânt, pe temelia apostolilor și prorocilor, Hristos fiind piatra din capul unghiului (Efeseni 2:20-22). Doar pietrele vii pot fi zidite într-un templu viu. Despre ei se spune: „Voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9). Gândiți-vă la un mozaic. Fiecare bucățică de sticlă sau piatră pare neînsemnată, poate chiar urâtă, dacă este privită izolat. Dar când meșterul o așază la locul ei, întregul mozaic capătă frumusețe. Creștinii sunt „pietre vii" în mozaicul lui Dumnezeu. Fiecare este diferit, fiecare are o culoare și o formă unică, dar plasați la locul potrivit de Mâna Meșterului, alcătuim împreună o capodoperă care Îl reflectă pe Hristos.
Un perete de cărămidă rezistă pentru că fiecare cărămidă este așezată peste alta, legată prin mortar. Cărămizile singure, oricât de rezistente ar fi, nu pot forma un zid. Doar unite prin mortar, ele devin puternice. Hristos este „mortarul" care ne leagă pe toți împreună, iar „pietrele vii" formăm, împreună, templul Său spiritual.
În lumea fizică, o piatră este moartă și rece. Dar Hristos este „Piatra vie" – o contradicție în termeni pentru știință, dar o realitate spirituală. Și noi, ca „pietre vii", primim viață de la El. Așa cum un cărbune pus lângă un foc viu începe și el să ardă, tot așa, cine se apropie de Hristos începe să strălucească de viața Lui. Nu suntem pietre moarte într-un muzeu, ci pietre vii într-un templu viu, unde Duhul lui Dumnezeu locuiește prin credință.
Ți-a plăcut? Distribuie acest paradox