Domnul lucrează necontenit pentru binele omenirii.
El împarte mereu darurile Sale.
El ridică pe bolnavi de pe paturile suferinței, izbăvește pe oameni din primejdii pe care nu le văd, trimite îngeri cerești să-i salveze de nenorociri, să-i păzească...
dar inimile lor rămân neimpresionate.
El a dat toate bogățiile cerului ca să-i răscumpere, și totuși ei sunt nemulțumitori față de marea Lui iubire.
Prin nerecunoștința lor, ei își închid inimile împotriva harului lui Dumnezeu.
Ca mărăcinii din pustie, nu știu când vine binele.
Hristos, Lumina Lumii, p. 348