„De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.”
Psalmul 34:19
În tinerețe, regizorul Robert Flaherty a petrecut multe luni în nordul îndepărtat în căutare de minereu de fier și cod. Nu a găsit nici una, nici alta, însă a filmat 70.000 de metri de peliculă în timpul călătoriilor sale. Cineva l-a încurajat să facă un documentar, așa că Flaherty a petrecut săptămâni întregi la montajul acestuia. Însă, chiar când terminase de lucru, un chibrit de la țigară a căzut în celuloid, consumând întregul film și producându-i arsuri serioase.
Oare era totul pierdut?
Ca răspuns la dezastru, Robert Flaherty a luat decizia de a se întoarce în nordul îndepărtat și de a realiza o peliculă despre viața eschimoșilor, un film „pe care oamenii nu-l vor uita niciodată”. Rezultatul a fost documentarul legendar din 1922, „Nanook of the North” (Nanook al Nordului).
Documentarul etnografic de pionierat al lui Flaherty urmăreşte un an din viaţa unui vânător inuit, Nanook, din partea de est a tundrei Hudson Bay. Deşi par autentice, multe scene din film au fost înscenate, forţate sau „tradiţionalizate”, însă personajele se joacă, pur şi simplu, pe ele însele, iar secvenţa cu construirea unui iglu demonstrează graţie şi stil. Simplitatea perspectivei lui Flaherty este reflectată de însuşi Nanook, egalul şi prietenul intim al regizorului, cu naivitatea sa intrinsecă şi cu exotismul care nu ne distrage de la adevărul poveştii lupta primordială de supravieţuire într-un mediu extrem.
După film, Nanook a mai trăit încă un an înainte de a muri de foame în timpul unei vânători eşuate. Documentarul, care a avut iniţial 70 de minute, a fost relansat în 1947 într-o versiune cu sunet de 50 de minute căreia i s-a adăugat o naraţiune scrisă de Ralph Schoolman şi muzica lui Rudolph Schramm.
Sursă: Today in the Word, July 19, 1993.