„Să nu te iei după mulțime ca să faci rău; și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea.”
Exodul 23:2
Filmul „Spre Nord”, inspirat din fapte reale, reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Mihai Mincan. Povestea filmului se derulează în jurul lui Joel, un marinar filipinez religios, care, în timpul turei sale pe puntea unei nave transatlantice, îl descoperă pe Dumitru, un pasager clandestin ascuns printre containere. Joel decide să-l ascundă, ca semn al credinței sale în Dumnezeu. În curând, începe un joc periculos de-a șoarecele și pisica. Când echipajul și prietenii par că-i întorc spatele, Joel învață că trebuie să-și înfrunte singur crudul destin.
„În primul rând, eu am o problemă cu lucrurile în alb și negru, cu protagonist și antagonist, cu structura asta clasică gen binele învinge răul. Mi se pare că un film poate funcționa, și am văzut cu toții o groază de filme în care am ținut cu bunul în lupta cu răul, dar dacă încerci să aduci totul mai aproape de tine, în lumea reală, vezi că, de fapt, lucrurile sunt mai degrabă gri. Și zona asta de morală este pe o linie destul de fină. Poți să te duci pe un argument până într-un anumit punct, dar în punctul ăla poți să îți dai seama, la un moment dat, că poate și celălalt om are dreptate sau că există acolo un punct de vedere care poate fi plauzibil. M-a mai interesat și aspectul că toți oamenii de acolo erau tați, mai puțin românul care era foarte tânăr, dar ceilalți marinari erau părinți. Și am avut întotdeauna în minte când scriam scenariul eu fiind tată a doi copii ideea că oamenii ăștia își termină traseul ăsta de 6-7 luni pe mare și se întorc acasă la familiile lor, fiecare în țara lui, și vor sta de vorbă cu copiii lor rămași acasă. Evident că nu le vor spune ce se întâmplă pe vaporul ăla, dar mă gândeam ce tip de morală și mai ales ce valori morale ar putea să le insufle copiilor personajele din film. Și am simțit cumva că fiecare dintre ei trebuie să aibă dreptate în felul lui. Adică, poate că nu împărtășești valorile morale ale celorlalți, dar trebuie ca măcar în teorie să poți fi de acord cu ce spune omul ăla, fie că are o structură mai degrabă religioasă, aproape mistică, fie că e un pragmatic obsedat de reguli, de strictețe și de noțiunea asta de bine colectiv, în care grupul primează întotdeauna în fața individului.”