„Vei râde de pustiire ca și de foamete și nu vei avea să te temi de fiarele pământului. Căci vei face legământ până și cu pietrele câmpului, și fiarele pământului vor fi în pace cu tine.” - Iov 5:22
23
Epopeea lui Wojtek, în armata poloneză, începe în Hamadan, Iran. Pentru câteva conserve de mâncare, este cumpărat de un soldat polonez de la un ciobănaș. Din gesturile băiețelului se înțelege că puiul de urs este orfan și că nu are cu ce-l hrăni. Polonezii îl îndrăgesc pe micul blănos, care le va deveni nu doar camarad de luptă dar și prieten și sursă permanentă de consolare pentru niște oameni care cunoscuseră mult prea bine agresiunea traumatizantă și pierduseră aproape tot. Primul ursuleț de trupă din istorie avea să doarmă în vestoanele soldaților, răsplâtind pe toată lumea cu dragoste și afecțiune. Soldații se întreceau în răsfățuri, hrănind-ul la început cu lapte condensat, frcute, marmeladă, miere și orice altă bunătate aveau la dispoziție; totul era împărțit frățește cu ghemotocul de blană care ridicase moralul tuturor și care, pe zi ce trecea, creștea tot mai mult. „Cel care se bucură în luptă” sau „Războinicul Zâmbitor”, Wojtek avea să se ridice rapid la înălțimea numelui pe care-l primise. Se maturiza rapid, era ascultător, deloc agresiv cu camarazii săi, întotdeauna binedispus. Se împrietenște repede cu un dalmațian dar păstrează distanța față de cai și măgăruși, care îl sperie. Învață să se lupte cu prietenii săi și învață să salute, ridicând o lăbuță ori de câte ori întâlnea un soldat care îi vorbea sau îl mângâia. O adevărată senzație, ajunge rapid mascota regimentului, distanțele lungi le parcurge pe scaunul din dreapta al camionului militar, doarme în cort lângă camarazii săi și, la parade, mărșăluiește alături de aceștia, ridicat în două labe. Dotat cu o cască militară, Wojtek luptă cot la cot cu camarazii lui în cel de al patrulea asalt asupra mănăstirii și muntelui Monte Cassino, unde se evidențiază ca priceput grenadier. Totuși, pentru a nu fi expus lunetiștilor, camarazii săi hotărăsc că le-ar fi de mai mare ajutor, dacă Wojtek le-ar livra obuzele. Și în noua sarcină, Wojtek se descurcă exemplar, nescăpând nici un obuz în timp ce forța sa fantastică îi permite, cu ușurință, să transporte chiar și obuze de calibru mare, de peste 50 devkilograme. Devenit un simbol al solidarității dintre Polonia și Scoția, în martie 2009, Parlamentul Scoțian a organizat un eveniment în onoarea sa, autorizând construirea unui Memorial dedicat lui Wojtek în inima Edinburghului. În 2011 BBC i-a dedicat un film documentar și mai mulți autori i-au dedicat volume eroului național al Poloniei.