„Pentru ce spuneți voi zicătoarea aceasta în țara lui Israel: Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții ?”
Ezechiel 18:2
Una dintre cele mai mari cuceriri ale cunoașterii umane este principiul cauzalităţii, care spune că în univers nu există niciun fenomen care să nu aibă o cauză. Acest principiu îi obligă pe oamenii care iubesc adevărul să caute adevăratele cauze ale fenomenelor, adică să le explice. Așadar, pentru a fi o fiinţă raţională, așa cum se pretinde, omul trebuie să aplice în orice împrejurare a vieţii lui principiul cauzalităţii, care îl asigură că are o cunoaștere adevărată și că poate lua decizii adecvate.
Iată faţă de ce situaţii trebuie să manifestăm vigilenţă pentru a identifica pericolul cauzei discutabile, fie în gândirea altora, fie într-a noastră.
Când vine pe fondul unei logici deficitare sau superficiale și pe fondul unei minţi neinstruite, eroarea de argumentare frizează superstiţia, prejudecata, obsesia sau viziunea magică asupra fenomenelor. De pildă, cineva usţinea că Psalmii biblici sunt o lectură care aduce energii negative, deoarece conţin și blesteme.
Absenţa unor date esenţiale pentru completarea relaţiei cauzale se înrudește cu eroarea eșantionului insuficient și cu cea a generalizării pripite. În vechime, pentru că încă nu se cunoșteau cauzele fazelor lunii, se considera că luna se micșorează pe cer pentru că o devorează niște vârcolaci, periodic, iar ea se reface.
Dincolo de identificarea erorii cauzei discutabile la alţii, să ne întrebăm: Oare noi știm întotdeauna când cunoaștem o cauză reală și când e vorba de o cauză aparentă?
Filosoful scoţian David Hume (1711-1776), în „Cercetare asupra intelectului omenesc”, observă că atât de mare este aici influenţa obișnuinţei, încât, acolo unde este cât se poate de puternică, ea nu numai că ascunde ignoranţa noastră naturală cu privire la adevărata relaţie cauzală, dar se ascunde și pe ea însăși.
Eroarea discutată aici vine dintr-o obișnuinţă, o gândire simplificatoare, comodă, care ne adoarme spiritul critic. Semnalarea acestei erori de gândire trebuie să funcţioneze, pentru noi toţi, ca un semnal de alarmă: să ne trezim din somnul dogmatic, să ne cultivăm gândirea critică și autonomă.
Sursă: https://semneletimpului.ro/social/psihologie/cauza-discutabila-corelatia-nu-inseamna-cauzalitate.html