„... pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.”
Eclesiastul 7:20
Cel mai bun atlas anatomic ilustrat din lume, Anatomia topografică a omului, de Eduard Pernkopf, are o istorie atât de dură, încât chirurgi din lumea întreagă și-au pus problema dacă să îl mai folosească sau nu.
În 1997, toate bibliotecile care găzduiau copii ale atlasului lui Pernkopf au primit o scrisoare din partea Universităţii din Viena care descria legăturile dintre Pernkopf și regimul nazist. După ce istoria lui tulburătoare a ieșit la iveală, în anii 1990, atlasul lui Pernkopf nu a mai fost republicat de nicio editură. Și, chiar dacă ediţiile vechi ale setului, alcătuit din mai multe volume, se vând astăzi pe internet cu mii de euro, dilemele din jurul atlasului infam continuă să îi bântuie pe unii dintre cei nevoiţi să îl folosească pentru a salva vieţile pacienţilor lor.
Chirurgul britanic Susan Mackinnon mărturisea într-un interviu pentru BBC că nu e împăcată cu originea atlasului, însă folosirea lui este o parte vitală în activitatea ei profesională și chiar spunea că nu și-ar putea face treaba fără el. Atlasul este rodul muncii de două decenii a medicului Eduard Pernkopf, un susţinător înfocat al nazismului. Pernkopf petrecea 18 ore pe zi disecând cadavre, pentru ca o echipă de ilustratori să le transpună pe paginile a ceea ce avea să devină Anatomia topografică a omului. Ritmul era infernal, fiindcă în anul 1939 fusese dată o lege care prevedea ca trupurile tuturor prizonierilor executaţi să fie trimise la Institutul de Anatomie.
Dr. Sabine Hildebrandt, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, spunea că cel puţin jumătate din cele 800 de ilustraţii din altas sunt imagini ale prizonierilor politici, ale deţinuţilor evrei, ţigani sau homosexuali. Cu toate acestea, medicul este unul dintre cei care militează pentru continuarea publicării atlasului, dar într-o versiune adnotată, astfel încât acesta „să nu predea doar anatomie, ci și istorie și etică”.
Pentru medicul american R.S. Panush, o astfel de opţiune este oripilantă, el spunând că „moștenirea medicală nazistă ar trebui expugnată din moștenirea și literatura care aparţin de drept profesiei noastre”.
Rabinul Joseph Polak, supravieţuitor al Holocaustului și profesor de drept al sănătăţii, consideră că atlasul este „o enigmă morală”, fiindcă derivă dintr-un „rău real, dar poate fi folosit în slujba binelui”.