„Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.”
Proverbe 26:27
John nu putea să suporte sub nicio formă pisicuţa ce se aciuase pe lângă casa sa şi a familiei sale. Toţi cei din casă o iubeau însă pe Kitty, pisica ce îşi găsise adăpost în sânul familiei lui John, iar ea era răsfăţată de cei doi copii şi de soţia lui John.
Într-o zi, bărbatul s-a decis să ia pisica şi să o ducă undeva la vreo 20 de kilometri depărtare de casă şi să o abandoneze într-un parc. Planul său era secret pentru că nu îşi dorea ca familia lui să îl bănuiască de o asemenea faptă. Când a ajuns înapoi acasă, bărbatul vede pisica cum se plimba nestingherită pe terasa casei.
În următoarea zi, John s-a hotărât să ducă pisica la o distanţă şi mai mare de casă şi să o lase acolo. Povestea s-a repetat. Când a ajuns acasă, pisica l-a întâmpinat.
Bărbatul a continuat să ducă pisica în fiecare zi tot mai departe de casă, însă atunci când se întorcea, Kitty era deja înapoi acasă. În cele din urmă, bărbatul s-a decis să ducă pisica pe un drum întortocheat, a trecut peste un pod, a luat-o pe un drum la dreapta, apoi pe un alt drum la stânga, din nou la dreapta şi tot aşa până când a ajuns într-un loc pe care l-a considerat potrivit şi suficient de departe de casa lui. A lăsat pisica acolo şi a plecat.
Peste câteva ore, bărbatul îşi sună soţia şi o întreabă: „Jen, pisica este acolo? ”
„Da”, spune soţia. „De ce întrebi? ”
„M-am rătăcit şi am nevoie de pisică să mă îndrume înapoi spre casă! ”, i-a spus John soţiei sale.