„Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.”
Romani 14:19
Nelson Mandela s‑a născut în 1918, tatăl său fiind un înalt funcţionar din Xhosa. Tânărul Mandela a decis să studieze dreptul şi, în 1947, a preluat preşedinţia Ligii Tineretului din cadrul Congresul Naţional African. A fost apoi ales în Comitetul de conducere al Congresului Naţional African (ANC). În 1963 a fost acuzat de trădare şi încălcarea ordinii şi păcii publice, în iunie 1964 fiind condamnat la închisoare pe viaţă. A petrecut aproape 27 de ani încarcerat, dar a continuat lupta din celula închisorii, devenind simbolul rezistenţei populaţiei de culoare împotriva opresiunii albilor. În 1990, la vârsta de 71 de ani, Mandela a fost eliberat. „Când am ieşit pe uşa care mă purta spre libertate, am ştiut că dacă nu las ura şi amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare”, a declarat el.
În calitate de reprezentant de frunte al ANC, el a condus negocierile cu preşedintele Frederik Willem de Klerk, ceea ce a permis o tranziţie nonviolentă spre democraţie, deşi au existat şi unele incidente. În 1993, lui Mandela i s‑a decernat Premiul Nobel pentru pace. În 1994 a devenit preşedintele Africii de Sud, dar a demisionat în 1999 din cauza problemelor de sănătate. Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei. Respectat în țara sa, a fost descris drept „părinte al națiunii”.
Sursă: Istorii regăsite