„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”
Psalmul 90:12
Conform legendei, Numa Pompilius (rege al Romei: 715 673 î.Hr.) a reformat calendarul roman. El a calculat că anul are trei sute şaizeci şi cinci de zile şi a împărţit anul în douăsprezece luni; totodată, a schimbat succesiunea lor. Pe timpul lui Romulus, prima lună a calendarului roman se considera martie, al cărei nume provine de la zeul războiului, Marte. Regele Numa a stabilit ca prima lună să fie ianuarie, în cinstea zeului italic Ianus. Numele altor luni erau legate şi ele de diferiţi zei: primăvăraticul april de zeiţa dragostei, Venus; luna mai de zeiţa italică a pământului, Maia; iunie de Iunona. Celelalte luni se numeau încă din antichitate a cincea, a şasea, a şaptea, a opta ş.a.m.d. Denumirile acestea s-au păstrat până azi.
E adevărat că, după ce ianuarie a devenit prima lună, februarie a doua şi martie a treia, toate celelalte s-au schimbat şi ele şi la Roma antică luna care se numise mai înainte a cincea a devenit acum a şaptea. Iată de ce actuala lună a noua se numeşte „septembrie”. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu luna a opta, „octombrie”, ea devenind a zecea; a noua, „noiembrie”, a devenit a unsprezecea, iar a zecea, „decembrie”, e acum a douăsprezecea. Şi toate îşi păstrează şi azi vechile denumiri.
Dar unde au dispărut lunile a cincea şi a şasea? Ele au căpătat, din antichitate încă, nume noi: una a devenit iulie în onoarea lui Iulius Caesar, şi cealaltă august în cinstea împăratului roman Octavianus Augustus.
Sursă: Horia-Dumitru Oprea