„Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi. ”
Evrei 13:5
Odată un leu mergea prin junglă în căutare de hrană. După puţin timp, a văzut un iepure care dormea sub un copac. Leul era fericit că va avea parte de un ospăţ pentru care nici nu a trebuit să facă un efort prea mare.
Când era pe punctul să înşface iepurele care dormea dus, leul a văzut trecând prin apropiere un cerb foarte frumos. Imediat s-a gândit că cina sa poate fi şi mai bună, dacă pradă ar fi mai mare. Aşa că a urmărit cerbul, dar i-a pierdut repede urma.
Într-un final a renunţat şi s-a resemnat că frumosul cerb nu mai e de găsit, aşa că s-a întors la locul în care dormea iepurele. Dar stupoare! Iepurele nu mai era acolo.
Pentru că începuse deja să se întunece, era tot mai greu pentru leu să îşi găsească altă pradă aşa că a rămas flămând. „Am primit ce am meritat. Dacă mă mulţumeam cu iepurele, acum nu aş fi fost mort de foame”, și-a spus leul.