„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare.”
Marcu 12:31
Riscând totul, Irena Sendler, de origine poloneză, a salvat 2.500 de copii de la moarte. Curajul și frumuseţea caracterului ei au oferit lumii speranţa că, în faţa nedreptăţii iraţionale, vor exista mereu oameni care vor înfrunta totul pentru a-i salva pe alţii. Al Doilea Război Mondial a găsit-o pe Irena lucrând ca asistentă socială într-o Polonie în care evreii aveau din ce în ce mai mult de suferit. Iar în 1939, când germanii au invadat Polonia, prima oroare din lungul șir îndurat de evreii polonezi era ghetoul din Varșovia, în care erau izolaţi peste 400.000 de evrei așteptând să le vină rândul la îmbarcarea în trenurile morţii.
Înţelegând pericolul inevitabil, Irena a început să caute căi de salvare a evreilor. A obţinut permis de control epidemiologic pentru a intra în ghetou să verifice răspândirea tifosului, care, alături de înfometare, făcea peste 5.000 de victime în fiecare lună. Ea și alţi câţiva oameni, finanţaţi de Żegota, organizaţia secretă evreiască, intrau zilnic în ghetou cu scopul real de a-i salva pe unii sau alţii.
Cum scoaterea din ghetou a adulţilor era foarte dificilă, eforturile lor s-au îndreptat spre copii, care erau scoși în saci, sicrie sau cutii de unelte și transportaţi cu ambulanţa spre libertate. În câţiva ani, Irena a reușit să salveze 2.500 de copii.
Dar spre sfârșitul anului 1943 a fost prinsă de poliţia nazistă și supusă unor torturi teribile. Pentru că nu spunea nimic, i-au fost rupte pe rând picioarele, iar în final a fost trimisă la execuţie. A fost salvată în ultima clipă de niște prieteni din Żegota care au mituit călăul.
Deși a făcut sacrificii supraomenești și a salvat mii de vieţi, Irena nu s-a considerat vreodată eroină. „Fiecare copil salvat este o justificare a existenţei mele pe pământ, nicidecum un titlu de glorie”, spunea ea.
Sursă: Semnele Timpului