„Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!”
Marcu 10:15
Mi-e dor să fiu copil...
Să plâng atunci când mă doare genunchiul, nu inima.
Să mă îngrijorez pentru lecţia de la şcoală, nu pentru cea pe care mi-o dă viaţa.
Să nu cunosc valoarea banului şi stresul ce apare când facturile trebuie plătite.
Să mă mulţumesc cu ce am, iar singurul lucru pe care mi-l doresc să fie o păpuşă nouă.
Să cred în vise şi că totul e posibil.
Să nu mai port poveri pe suflet şi pe umeri.
Să râd mai mult, cu poftă, zgomotos.
Să nu îmi pese de părerile oamenilor.
Mi-e dor să nu ţin cont de trecerea timpului, să mă bucur de fiecare moment şi să nu mai fiu grăbită.
Obişnuiam să ne întrecem cu ceilalţi copii la alergat. Acum alergăm singuri, spre nicăieri...
Mi-e atât de dor să fiu copil...
Sursă: Liliana Gheorghe