„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit . Ce seamănă omul, aceea va şi secera.”
Galateni 6:7
Cu mult timp în urmă, într-un sat îndepărtat, exista un loc cunoscut sub numele de „Casa cu o mie de oglinzi”. Un cățeluș drăguț și fericit a aflat despre acest loc și s-a hotărât să-l viziteze. Când a ajuns, a țopăit vesel pe scări până la ușa de intrare, pe care a împins-o nerăbdător cu botul. S-a uitat înăuntru, cu urechile ridicate și dând din coadă de încântare, cât putea de repede. Spre marea lui surpriză, s-a trezit în mijlocul altor o mie de cățeluși fericiți, cu urechile ridicate și dând din coadă la fel de repede ca el. Le-a adresat tuturor un zâmbet larg și prietenos și a fost surprins să vadă că i s-a răspuns cu 1000 de zâmbete la fel de calde și de prietenoase. În timp ce părăsea „Casa”, se gândea în sinea lui: „Este cel mai minunat loc pe care l-am văzut vreodată. Am să mai vin pe aici de câte ori voi putea.”
În același sat uitat de lume, trăia un alt cățeluș, care nu era la fel de vesel și de fericit ca primul. Și el s-a hotărât să viziteze „Casa cu o mie de oglinzi”. A urcat încet și precaut scările de la intrare, cu privirea posomorâtă, și și-a băgat capul prin deschizătura ușii cu urechile pleoștite și privind foarte circumspect. Când a văzut acolo o mie de cățeluși neprietenoși și morocănoși uitându-se la el, a mârâit la ei supărat și a fost îngrozit să vadă o mie de cățeluși mârâind la el înapoi, la fel de supărați și de ostili. În timp ce pleca, își spunea în sinea lui: „Ce loc îngrozitor. N-am să mai vin niciodată”.
Sursă: Poteci de Suflet