„Ci, da al vostru să fie, da și nu să fie nu , ca să nu cădeți sub judecată.”
Iacov 5:12
Un lup flămând umbla după pradă. La marginea satului, a auzit dintr-o casă plânsetele unui copil și glasul unei bătrâne care îi spunea acestuia: „Dacă nu termini cu plânsul am să te dau la lup.”
Când a auzit cuvintele acestea, lupul nu a plecat mai departe, ci s-a așezat și a început să aștepte să se deschidă ușa și să i se dea ceea ce i se făgăduise. Și-a așteptat, a așteptat .... Orele treceau, soarele a dispărut și s-a lăsat întunericul. Dintr-o dată, a auzit glasul bătrânei spunând: „Nu mai plânge, puișor, că nu te dau la lup. Dacă o veni lupul, îi punem pielea-n băț!”
Speriat, lupul a plecat imediat din sat, notând în jurnalul său doar atât: „Se vede că pe aici una se spune și alta se face”.