„Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); căci , a zis el, Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu .”
Geneza 41:51
„Somnul este preţul pe care creierul trebuie să-l plătească pentru învăţare și memorare”, spune Giulio Tononi, cercetător la Universitatea din Wisconsin. În stare de veghe, creierul nostru receptează calupuri de date: numere, idei, gânduri, sentimente și informaţii senzoriale. Nu toate merită păstrate, așa încât creierul efectuează un soi de sortare a lor, activitate care are loc în timpul somnului.
Giulio Tononi și colega sa, dr. Chiara Cirelli, au dezvoltat ipoteza homoestaziei sinaptice, pentru a explica rolul somnului în memorarea informaţiilor noi. În timp ce dormim, în creierul nostru are loc o resetare, susţin cei doi specialiști. Studiul lor a arătat că sinapsele noastre se micșorează cu aproximativ 20% în timpul somnului, iar acest lucru este crucial pentru învăţare, întrucât legăturile neuronale puternice din starea de veghe nu sunt foarte permisive faţă de informaţiile noi.
În lipsa somnului, creierul ar fi copleșit de cantitatea uriașă de informaţie codificată de sinapse, însă faptul că dormim ajută creierul să integreze informaţiile proaspete în reţeaua celor consolidate și să facă o activitate de editare, eliminând ceea ce nu este esenţial.
Dacă am conștientiza cât de intens se fortifică memoria în timp ce ne odihnim, am ști să dozăm și să programăm somnul în funcţie de caracterul informaţiei unei zile: dacă dorim s-o reţinem, e important să dormim suficient după ce am fost expuși la experienţa respectivă; în cazul în care am dori să uităm, fie și în parte, ceea ce am învăţat și am trăit, e imperios să amânăm somnul. Astfel, soldaţii întorși de la misiuni grele nu ar trebui să ajungă în pat imediat după aceea. De fapt, în prevenirea tulburării de stres posttraumatic e necesar ca soldaţii expuși experienţelor violente să rămână în stare de veghe măcar 6-8 ore, susţine Gina Poe de la Universitatea din California. Cercetările efectuate de Poe și de colegi arată că somnul survenit imediat după experienţe traumatizante, când creierul încă n-a reușit să digere informaţia, crește șansele de a transforma experienţele respective în amintiri pe termen lung.
Sursă: Semnele Timpului