„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine.”
1 Petru 5:2
Un rege avea o turmă de oi. El iubea fiecare oaie pe care o avea în turma sa, pe care a încredințat-o unui cioban în care avea încredere deplină. În fiecare zi , atunci cand ciobanul se întorcea, acesta era întrebat:
Cum le merge animalelor din turma mea? Este vreuna bolnavă? Au fost ceva probleme?
Ciobanul răspundea :
Nu, totul este bine Majestate, totul e perfect.
Într-o zi, ciobanul i-a spus regelui :
Oilor le merge foarte bine, dar a venit un cerb care s-a alăturat turmei. Iese cu turma, se întoarce cu turma și ascultă toate poruncile mele.
Din acea zi regele cerea în fiecare dimineață noutăți despre cerb.
După o vreme, ciobanul i-a spus regelui :
Majestate, nu vă supărați dar nu înțeleg ce se întâmplă. În fiecare zi întrebați noutăți despre cerb și nu mai întrebați nimic despre oi. Ați uitat de oile din turma dumneavoastră ?
Regele i-a răspuns :
Acest cerb avea întinderi nesfârșite de libertate unde putea să se zbenguie după poftă, să se ducă de colo-colo fără să dea socoteală nimănui. Acum, s-a hotărât să se alăture unei turme, să iasă atunci cand i se poruncește, să revină în staul atunci când i se cere, să nu bea, să nu mănânce decât în momente bine stabilite. MERITUL SĂU E DECI MULT MAI MARE.