„Îl loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenunchiau şi I se închinau. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.” - Marcu 15:19
20
Îmbătrânise leul cel cumplit Și își jelea puterea de-altădată.
Supușii lui, văzându-l cât e de prăpădit, Săriră toți asupra lui, să-l bată.
I-a tras în spate calul o zdravănă copită, L-a rupt cu dinții lupul, iar boul l-a împuns...
Zăcea pe labe leul, cu inima zdrobită, Și nici să ragă-o dată puteri n-avea de-ajuns.
Atunci veni măgarul și-i trase un picior.
-Vai mie! a zis leul, nu-mi pare rău că mor, Dar de-am ajuns să fiu lovit de tine, Voi mai muri o dată, de rușine!
Sursă: Leul murind - La Fontaine