„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!”
Osea 6:3
Sus prin crângul adormit, a trecut în taină mare, De cu noapte, risipind, şiruri de mărgăritare Din panere de argint, stol bălai de îngeraşi cu alai de toporaşi.
Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le laşi?
Se înalţă abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul.
De prin balcoane şi coridoare Albe tulpane fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele iuţi ca albinele, Părul le flutură, toate dau zor.
Unele mătură, altele scutură Colbul din pătură şi din covor.
..
Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni Vii cu mândrul tău alai peste crânguri şi poieni?
Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi de vânt, Laşi în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, Bălţi albastre şi-nsorite de omăt abia topit, Şi pe dealuri mucezite arături de catifea.
Sursă: Rapsodii de primăvară - George Topârceanu