„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veșnică şi al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite”.
Isaia 57:15
Având 8.848 de metri, muntele Everest este cel mai înalt munte din lume. El a fost numit în 1865 după Sir George Everest, un cetățean britanic. Muntele a avut multe nume diferite, inclusiv Sagarmatha (în nepaleză „zeița cerului”), Chomolungma (în tibetană „zeița mamă a universului”), și simpla denumire „Vârful 15”.
Dacă te decizi să faci o excursie în Nepal pentru a urca pe unul din acești cei mai înalți munți din lume, ar trebui să faci o planificare în avans. Cucerirea celor mai înalte vârfuri de pe planeta noastră nu este pentru cei slabi de inimă. Mulți au murit din cauza unor mici greșeli făcute în timp ce încercau să ajungă în vârf. Nivelul de oxigen este la o treime din cel de la nivelul mării, așa că poți foarte ușor să nu mai gândești clar dacă nu ai aer suplimentar. Nivelul de energie scade în zona morții la peste 8.000 de metri unde nivelul de oxigen nu este suficient pentru a întreține viața.
Alpiniștii respectă muntele. Ei își cunosc propriile limite. Poate că cea mai mare tragedie de pe muntele Everest a avut loc în 1996, când mai multe grupuri și-au depășit timpul limită pentru întoarcere. Este nevoie de umilință pentru a admite înfrângerea, pentru a te întoarce din drum, și a coborî.