„Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.”
Filipeni 3:1
Un bărbat de 92 de ani s-a decis, după moartea soţiei lui, să se mute într-un azil pentru vârstnici, deoarece locuinţa sa era prea mare pentru el şi nu dorea să trăiască singur, fără companie, iar copiii şi nepoţii locuiau departe, în alt oraş. Ajuns acolo, a aşteptat pe hol până a venit un angajat tânăr, care l-a luat cu el pentru a-i arăta camera. În drum spre lift au trecut pe lângă o altă cameră, iar bătrânelul, aruncând o privire înăuntru, a zâmbit şi a spus: „Îmi place foarte mult.” Tânărul a fost surprins de această afirmaţie şi a încercat să-l corecteze, spunându-i că aceea nu este camera lui, dar că vor ajunge acolo imediat. În timp ce mergeau mai departe, bătrânelul a răspuns: „Ştii, faptul că îmi place sau nu camera mea nu ţine de poziţionare sau de mobila din ea, ci de atitudinea mea şi de felul cum vreau să privesc acea cameră. Iar eu m-am decis să fiu fericit.”