„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea. Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.” - Psalmul 62:5
6
Patru lumânări ardeau încetișor, și dacă ascultai cu atenție puteai chiar să le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Liniștea. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credința. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard Când a terminat de vorbit, și aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viața lor O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.
Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, și văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.
-Voi ar trebui să fiți mereu aprinse Cea de a patra lumânare i-a șoptit ușor:
-Nu-ți fie frică, atât timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranța!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins și pe celelalte.