„Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”
Isaia 53:6
Drumul e-o pasăre cu aripi prăfuite Și cu năravuri adunate din furtuni Când să pășești le simți mereu trudite Când să te-nalți, coboară-n văgăuni.
Adesea drumul nu-i decât un cântec Îl știi dar nu ți-l amintești deloc Și cauți tonuri de blestem ori de descântec Uitând că-s amândouă la un loc.
Drumul e-o vorbă, parcă înțeleaptă Prin care tot alergi și cauți înțeles Dar te cufunzi în beznă, treaptă după treaptă Iar rostul încă tot nu l-ai cules.
Da, drumul e o rugăciune nerostită Nu o cioplești, ți-i teamă să n-o strici Și stă precum iubirea șade mută, nezidită Cum stau poverile în spate la furnici.
Căci drumul este fluviul netrecut, Căci drumul este ne-nflorita stea; Să știi că drumul e o albă aripă de lut Căci drumul este viața mea.
Sursă: Daniel Chirileanu - Drumul