Lucrarea îngerilor - de la captivitate până la Ioan Botezătorul
Daniel şi cei trei tovarăşi ai lui
Daniel se temea de Dumnezeu, Îl iubea şi el şi-a strunit şi educat toate puterile pentru a răspunde cât mai mult cu putinţă grijii iubitoare a Marelui Învăţător, conştient fiind de marea sa responsabilitate faţă de Dumnezeu. Cei patru tineri evrei nu îngăduiau ca motive egoiste şi plăcerea pentru distracţii să ocupe clipele de aur ale acestei vieţi. Ei îşi făceau lucrul cu o inimă binevoitoare şi o minte activă. Acesta nu este un standard mai înalt decât cel pe care îl poate atinge fiecare creştin. Dumnezeu îi cere fiecărui creştin dornic de a învăţa să-şi înmulţească talanţii care i s-au dat. Voi sunteţi „o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni”. – FCE, p. 192
Aceia care fac precum Daniel şi tovarăşii săi se vor bucura de cooperarea lui Dumnezeu şi a îngerilor. – 4MR, p. 125
Cuptorul de foc al lui Nebucadneţar
Ca în zilele lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, la încheierea istoriei acestui pământ, Domnul va lucra cu putere în favoarea acelora care stau neclintiţi pentru ceea ce este drept. Acela care a mers împreună cu eroii evrei în cuptorul de foc va fi şi cu urmaşii Săi, oriunde s-ar afla aceştia. Prezenţa Sa îi va mângâia şi susţine. În timpul de strâmtorare – strâmtorare care n-a mai fost văzută de când sunt neamurile pe pământ – cei aleşi ai Săi vor sta neclintiţi de partea Lui. Satana cu toată oştirea lui nu poate distruge nici pe cel mai slab dintre sfinţii lui Dumnezeu. Îngeri care excelează în tărie îi vor apăra şi Iehova li Se va descoperi ca „Dumnezeul dumnezeilor”, capabil să salveze pe deplin pe cei care îşi pun încrederea în El. – PK, p. 513
Ospăţul lui Belşaţar
Pe când petreceau în acea noapte în mijlocul veseliei idolatre, faţa împăratului a devenit deodată palidă şi el parcă e paralizat de groază, căci iată, un capăt de mână scrie litere tainice pe perete împotriva lui. Comesenii văd şi ei scrierea ciudată şi de neînţeles pentru ei. Veselia şi cheful pălesc şi o linişte dureroasă se aşterne asupra celor adunaţi. Împăratul s-a tulburat atât de mult, încât „i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii i se izbeau unul de altul”. Tremurând de spaimă, el „a strigat tare să i se aducă cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Şi împăratul a luat cuvântul şi a spus înţelepţilor Babilonului: «Oricine va citi scrierea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat în purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea la cârmuirea împărăţiei.»” Însă aceşti oameni nu au fost în stare să tălmăcească scrierea ciudată scrisă de mâna unui înger al lui Dumnezeu, aşa cum nu au fost în stare să tălmăcească visul lui Nebucadneţar. – RH, 8 februarie 1881
Era un martor în palatul lui Belşaţar la acel ospăţ. (…) Îngerul a scris cu acea ocazie, pe zidul palatului, cuvinte împotriva lui. – Ellen G. White 1888 Materials, p. 517
Daniel în groapa cu lei
Daniel se ruga Dumnezeului Său de trei ori pe zi. Satana se înfurie la auzirea rugăciunii fierbinţi, căci ştie că va pierde. Daniel a fost preferat mai presus de toţi miniştrii şi prinţii, deoarece avea în el un duh desăvârşit. Îngerii căzuţi se temeau că influenţa lui avea să slăbească controlul lor asupra conducătorilor împărăţiei. (…) Oştirea acuzatoare a îngerilor răi i-a aţâţat pe miniştri şi pe prinţi la invidie şi gelozie, astfel că ei îl pândeau pe Daniel îndeaproape, ca să găsească vreun lucru împotriva lui pe care să-l poată raporta împăratului, însă ei nu au reuşit acest lucru. Atunci, aceşti agenţi ai lui Satana s-au gândit să facă din credincioşia sa faţă de Dumnezeu pricina pentru distrugerea lui. Îngeri răi le-au expus planul şi aceşti agenţi l-au adus degrabă la îndeplinire. Împăratul nu ştia de ticăloşia care se punea la cale împotriva lui Daniel.
Fiind pe deplin conştient de decretul dat de împărat, el [Daniel] se pleacă încă înaintea Dumnezeului său „cu ferestrele deschise”. El considera că rugăciunea faţă de Dumnezeu este atât de importantă, încât merita să-şi sacrifice viaţa decât să renunţe la ea. Ca urmare a faptului că se ruga lui Dumnezeu, el a fost aruncat în groapa cu lei. Până acum, îngerii cei răi şi-au atins scopul. Însă Daniel continuă să se roage, chiar şi în groapa cu lei. (…) L-a uitat oare acolo Dumnezeu? Oh, nu! Domnul Isus, Comandantul cel puternic al oştirii cerului, a trimis pe îngerul Său ca să închidă gurile acelor lei flămânzi, ca să nu-i facă niciun rău omului lui Dumnezeu care se roagă, şi în acea groapă înspăimântătoare era numai pace. Împăratul a fost martor al protejării sale şi l-a scos afară cu onoruri. Satana şi îngerii lui erau înfrânţi şi turbau de furie. Agenţii pe care îi folosise Satana au fost sortiţi pieirii în modul teribil în care ei complotaseră să-l distrugă pe Daniel. – 4bSG, p. 85, 86
Gabriel trimis să explice viziunea din Daniel 8
La scurt timp după căderea Babilonului, pe când Daniel cugeta asupra acestor profeţii [a lui Isaia şi Ieremia] şi căuta pe Domnul, ca să poată dobândi înţelegere cu privire la acele vremuri, i-au fost date o serie de viziuni cu privire la ridicarea şi căderea împărăţiilor. Odată cu cea dintâi viziune, raportată în capitolul 7 al cărţii lui Daniel, a fost dată şi o interpretare, totuşi nu toate lucrurile i-au fost clarificate profetului. „Pe mine m-au tulburat nespus de mult gândurile mele”, a scris el cu privire la experienţa sa de la acea dată, „şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea” (Daniel 7:28).
În continuare, printr-o altă viziune, a fost aruncată lumină asupra evenimentelor viitoare, şi la sfârşitul acestei viziuni, Daniel a auzit „pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: «În câtă vreme se va împlini vedenia?»” Răspunsul care a fost dat: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi, apoi Sfântul Locaş va fi curăţit” l-a umplut de nedumerire. Căuta cu seriozitate să înţeleagă însemnătatea viziunii. El nu putea înţelege legătura dintre cei şaptezeci de ani de captivitate, aşa cum a fost prezis mai dinainte de Ieremia, şi cei două mii trei sute de ani despre care vizitatorul ceresc declarase în viziune că trebuie să treacă până la curăţirea sanctuarului lui Dumnezeu. Îngerul Gabriel i-a dat o interpretare parţială, dar când profetul a auzit cuvintele: „Viziunea… priveşte vremuri îndepărtate”, a leşinat. (…)
Încă împovărat de starea lui Israel, Daniel a studiat din nou profeţiile lui Ieremia. Acestea erau foarte clare. (…)
Cu credinţă întemeiată pe cuvântul cel sigur al profeţiei, Daniel s-a rugat fierbinte Domnului pentru împlinirea neîntârziată a acelor făgăduinţe. – PK, p. 553, 554
În timp ce Daniel îşi înălţa rugăciunea, îngerul Gabriel coboară în grabă din curţile cereşti ca să îi spună că cererile sale au fost ascultate şi primite. Acest înger puternic a fost însărcinat să-i dea pricepere şi înţelepciune, pentru a deschide înaintea lui tainele veacurilor viitoare. Astfel, în timp ce căuta cu ardoare să cunoască şi să înţeleagă adevărul, Daniel a fost adus în comuniune cu solul delegat de către cer. – RH, 8 februarie 1881
Chiar înainte de a termina rugăciunea către Dumnezeu, Gabriel a apărut din nou înaintea lui şi i-a atras atenţia la viziunea pe care o văzuse înainte de căderea Babilonului, la moartea lui Belşaţar. Îngerul i-a descris apoi în detaliu perioada celor şaptezeci de săptămâni. – RH, 21 martie 1907
Lupta pentru influenţă asupra regilor Persiei
Agenţii cerului trebuie să lupte cu multe obstacole, pentru ca planul lui Dumnezeu să fie împlinit la timpul potrivit. Regele Persiei era luat în stăpânire de cel mai puternic dintre toţi îngerii răi. El a refuzat, asemenea faraonului, să asculte de Cuvântul Domnului. Gabriel a declarat că el [Satana] i s-a împotrivit douăzeci şi una de zile prin înşelăciunile sale împotriva evreilor. Însă Mihail i-a venit în ajutor şi apoi a rămas alături de regii Persiei, ţinând în stăpânire acele puteri, dând sfat bun care să contracareze sfatul cel rău. – 4BC, p. 1173
[Cir] monarhul [persan] se împotrivise impresiilor Duhului lui Dumnezeu în timpul celor trei săptămâni cât Daniel a postit şi s-a rugat, însă Prinţul Cerului, arhanghelul Mihail, a fost trimis pentru a întoarce inima încăpăţânatului rege spre a întreprinde o acţiune hotărâtă la rugăciunea lui Daniel. – RH, 8 februarie 1881
Lui Daniel i s-a înfăţişat nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu. Această descriere este asemănătoare celei date lui Ioan atunci când Domnul Hristos i S-a descoperit pe insula Patmos.
Domnul nostru vine acum cu un alt mesager ceresc pentru a-i face cunoscut lui Daniel ce se va întâmpla în zilele din urmă. – RH, 8 februarie 1881
Daniel nu a putut privi faţa îngerului, rămânând fără putere şi fără nicio vlagă. Astfel îngerul a venit la el şi l-a pus pe genunchi. El nu l-a putut privi nici atunci. Apoi îngerul a venit din nou la el, având înfăţişarea unui om. Atunci el a putut să-l privească. – 2MR, p. 348
Biruinţa a fost în cele din urmă câştigată, iar forţele vrăjmaşului au fost ţinute în frâu în toate zilele lui Cir, care a domnit şapte ani, şi în toate zilele fiului său, Cambise, care a domnit cam şapte ani şi jumătate. – RH, 5 decembrie 1907
Al doilea templu
Cel de-al doilea templu nu a egalat în măreţie şi nici nu a fost sfinţit prin acele semne vizibile ale prezenţei divine legate de primul templu. Nu a existat nicio manifestare a puterii supranaturale la consacrarea acestuia. Nu a fost văzut niciun nor de slavă, care să umple noul sanctuar ridicat. Nu a coborât niciun foc din cer, care să mistuie jertfa de pe altar. Şechina nu mai era între heruvimi în Locul Preasfânt; chivotul, tronul harului şi tablele mărturiei nu se mai aflau acolo. Niciun semn din ceruri nu mai transmitea preotului voinţa lui Iehova. – PK, p. 596, 597
Ezra
Copiii robiei, care s-au întors împreună cu Ezra, „au adus arderi-de-tot Dumnezeului lui Israel”, ca jertfă pentru păcat şi ca semn al mulţumirii şi recunoştinţei lor pentru protecţia îngerilor sfinţi, de-a lungul călătoriei lor. – PK, p. 619
Neemia
Patru luni de zile a aşteptat Neemia o ocazie favorabilă pentru a-şi prezenta cererea regelui. În acest timp, deşi inima îi era plină de întristare, el s-a străduit să aibă o înfăţişare atrăgătoare în prezenţa regelui. În acele săli luxoase şi pline de splendoare, totul trebuia să pară luminos şi plăcut. Tristeţea nu trebuia să-şi arunce umbrele asupra feţei niciunuia din însoţitorii regali. Însă în momentele când era singur, când nu era văzut de oameni, multe au fost rugăciunile, mărturisirile şi lacrimile, văzute şi auzite de Dumnezeu şi de îngeri. – PK, p. 630
Viziunile lui Zaharia
„Mi-am ridicat ochii din nou”, spune Zaharia, „şi am privit şi iată că era un om care ţinea în mână o funie de măsurat. L-am întrebat: «Unde te duci?» Şi el mi-a zis: «Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.» Şi îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi un alt înger i-a ieşit înainte. El a zis: «Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia şi spune-i: ’Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui. Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava lui în mijlocul lui.’»” – RH, 26 decembrie 1907
Viziunea lui Iosua şi îngerul
Profetului i-a fost prezentată scena acuzaţiei din partea lui Satana. El spune: „El mi-a arătat pe Iosua, marele-preot, stând înaintea îngerului Domnului, iar pe Satana la dreapta lui, ca să-l pârască.” – RH, 22 august 1893
Una din cele mai puternice şi impresionante ilustraţii ale lucrării lui Satana, ale lucrării Domnului Hristos şi ale puterii Mijlocitorului nostru de a-l învinge pe acuzatorul poporului Său este dată în profeţia lui Zaharia. În viziune sfântă, profetul îl priveşte pe Iosua, marele-preot, „îmbrăcat în haine murdare”, stând înaintea îngerului Domnului, implorând îndurarea lui Dumnezeu în favoarea poporului Său care este în mare necaz. Satana stă la dreapta lui pentru a i se împotrivi.
Deoarece au fost aleși ca să păstreze cunoaşterea de Dumnezeu pe pământ, israeliții au fost, încă de la începutul existenţei lor ca naţiune, obiectivele speciale ale vrăjmăşiei lui Satana, care era hotărât să îi distrugă. Cât timp erau ascultători de Dumnezeu, nu le putea face niciun rău, de aceea el şi-a pus la lucru toată puterea şi viclenia pentru a-i ademeni la păcat. Prinşi în cursă prin ispitele lui, ei au călcat Legea lui Dumnezeu şi astfel s-au despărţit de Sursa tăriei lor şi au fost lăsaţi pradă vrăjmaşilor lor păgâni. Au fost duşi robi în Babilon, unde au rămas mulţi ani.
Totuşi ei nu au fost uitaţi de Domnul. Profeţii Săi au fost trimişi la ei cu mustrări şi avertizări. Poporul a fost trezit ca să-şi vadă vinovăţia, s-a umilit înaintea lui Dumnezeu şi s-a întors la El într-o pocăinţă autentică. Atunci, Domnul le-a trimis [celor din popor] solii de încurajare, declarând că îi va elibera din robie şi vor recâştiga favoarea Lui. Tocmai acest lucru voia Satana să-l împiedice. O rămăşiţă din Israel se întorsese deja în ţara ei, iar Satana căuta acum să acţioneze asupra naţiunilor păgâne, care constituiau agenţii lui, ca să o distrugă cu totul. (…)
Marele-preot [Iosua] nu se poate apăra pe sine şi pe poporul său de acuzaţiile lui Satana. El nu pretinde că Israel este lipsit de vină. În haine murdare, care simbolizează păcatele poporului pe care el le poartă ca reprezentant al lui, el stă înaintea îngerului, mărturisind vinovăţia poporului, totuşi arătând spre pocăinţa şi umilinţa lui, bizuindu-se pe îndurarea unui Mântuitor care iartă păcatele şi făcând apel, prin credinţă, la făgăduinţele lui Dumnezeu.
Apoi îngerul, care este Însuşi Hristos, Mântuitorul păcătoşilor, aduce la tăcere pe acuzatorul poporului Său, spunând: „Domnul să te mustre, Satano! El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Israeliții fusese mult timp în cuptorul încercărilor. Datorită păcatelor lor, ei fuseseră aproape cu totul mistuiţi în focul aprins de Satana şi agenţii lui pentru nimicirea lor, însă acum Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a-i scoate de acolo. După ce s-au pocăit şi umilit, Mântuitorul îndurător nu avea să-Şi lase poporul pradă puterii pline de cruzime a păgânilor. (…)
De îndată ce este acceptată mijlocirea lui Iosua, se dă porunca: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Iar lui Iosua Îngerul îi spune: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Apoi i se aşază pe cap o mitră curată şi l-au îmbrăcat în haine. Păcatele lui şi ale poporului lui au fost iertate. Israel a fost îmbrăcat în „haine de sărbătoare” – neprihănirea lui Hristos atribuită lui. Mitra aşezată pe capul lui Iosua era ca cea purtată de preoţi şi purta inscripţia „Sfinţit Domnului”, ceea ce înseamnă că, în ciuda nelegiuirilor sale anterioare, el era acum calificat să slujească înaintea lui Dumnezeu, în sanctuarul Său.
După ce a fost învestit în acest mod solemn cu rangul preoţiei, Îngerul a spus: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Dacă vei umbla în căile Mele şi vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.” El avea să fie onorat cu rangul de judecător sau conducător asupra templului şi a tuturor serviciilor care se desfăşurau acolo; el avea să umble înconjurat de îngeri însoţitori, chiar în această viaţă, iar în cele din urmă să se alăture mulţimii care aduce slavă în jurul tronului lui Dumnezeu. – 5T, p. 467-469
Acest cuvânt de asigurare este dat tuturor celor care au credinţă în Dumnezeu. Primiţi această făgăduinţă minunată! Nu o fiinţă omenească este Cel care vorbeşte. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Dacă vei umbla în căile Mele şi vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.”
„Împreună cu cei ce sunt aici.” Oştirile vrăjmaşului, care încearcă să aducă ocară asupra poporului lui Dumnezeu şi oştirile cerului, de zece mii de ori zece mii de îngeri, care veghează asupra poporului ispitit al lui Dumnezeu şi îl apără, înălţându-l şi întărindu-l, aceştia sunt cei ce sunt aici. Iar Dumnezeu le spune celor ce cred: Vei umbla în mijlocul lor. Nu vei fi biruit de puterile întunericului. Vei sta înaintea Mea în prezenţa îngerilor sfinţi, care sunt trimişi să slujească acelora care sunt moştenitori ai mântuirii. – RH, 30 aprilie 1901
Viziunea celor şapte sfeşnice şi a celor doi măslini
Imediat după viziunea lui Zaharia cu privire la Iosua şi înger, dată marelui-preot ca o mărturie personală pentru încurajarea lui şi a poporului lui Dumnezeu, profetul a primit o mărturie personală cu privire la lucrarea lui Zorobabel. „Îngerul care vorbea cu mine”, spune Zaharia, „s-a întors şi m-a trezit ca pe un om pe care îl trezeşti din somnul lui. El m-a întrebat: «Ce vezi?» Eu am răspuns: «M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur şi deasupra lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului şi unul la stânga lui.»” – RH, 16 ianuarie 1908
Apoi, eu i-am răspuns şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui? Am luat iarăşi cuvântul şi i-am spus: «Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?» Şi el mi-a răspuns: «Aceştia sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ.»”
Cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ au poziţia pe care a avut-o odată Satana, ca heruvim ocrotitor. Prin fiinţele sfinte care înconjoară tronul Său, Domnul ţine o legătură continuă cu locuitorii pământului. – RH, 20 iulie 1897
Lucrarea îngerilor în timpul Esterei
Decizia împăratului [Ahaşveroş] împotriva evreilor a fost obţinută prin pretenţii false şi minciuni cu privire la acel popor deosebit. Satana instigase acel plan pentru a scăpa pământul de cei care păstraseră cunoştinţa despre adevăratul Dumnezeu. Însă comploturile sale au fost înfrânte de o putere mai mare, care domneşte în mijlocul fiilor oamenilor. Îngeri care excelează în putere au fost însărcinaţi să apere pe poporul lui Dumnezeu, iar comploturile făcute de adversarii lor s-au întors asupra propriilor capete. – 5T, p. 450
În ziua hotărâtă pentru nimicirea lor, „evreii s-au strâns în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele!” Îngeri care excelează în putere fuseseră însărcinaţi de Dumnezeu să apere pe poporul Său în timp ce „ei îşi apărau viaţa” (Estera 9:2,16). – PK, p. 602
Tatăl lui Ioan Botezătorul
Zaharia locuia în „ţinutul deluros al Iudeei”, însă el se dusese la Ierusalim ca să slujească o săptămână la templu, un serviciu care se cerea preoţilor din fiecare ceată de două ori pe an. (…)
El stătea în faţa altarului de aur, în Locul Sfânt din sanctuar. (…) Deodată, a devenit conştient de prezenţa divină. Un înger al Domnului „stătea în partea dreaptă a altarului”. Poziţia îngerului era un semn al favorii, însă Zaharia nu şi-a dat seama de acest lucru. Mulţi ani se rugase el pentru venirea Mântuitorului; acum Cerul Îşi trimisese mesagerul pentru a-l anunţa că acele rugăciuni aveau să primească în curând răspuns, însă îndurarea lui Dumnezeu i se părea prea mare pentru el ca să poată crede. El a fost plin de teamă şi a început să se autoînvinovăţească.
Însă a fost întâmpinat cu asigurarea fericită: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta este ascultată. Nevasta ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. (…) Şi Zaharia a spus îngerului: «Din ce voi cunoaşte lucrul acesta, fiindcă eu sunt bătrân şi nevastă-mea este înaintată în vârstă?»”
La întrebarea lui Zaharia, îngerul a spus: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.” Cu cinci sute de ani înainte, Gabriel îi făcuse cunoscută lui Daniel perioada profetică ce avea să se întindă până la venirea lui Hristos. Cunoaşterea faptului că această perioadă era aproape de încheiere îl determinase pe Zaharia să se roage pentru venirea lui Mesia. Acum, însuşi mesagerul prin care fusese dată profeţia a venit să anunţe împlinirea ei.
Cuvintele îngerului „Eu sunt Gabriel, care stau în prezenţa lui Dumnezeu” arată că el deţine o poziţie de înaltă onoare în curţile cereşti. Când a venit cu o solie la Daniel, el a spus: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora afară de voievodul nostru Mihail” (Daniel 10:21). Despre Gabriel, Mântuitorul vorbeşte în Apocalipsa, spunând că El „le-a făcut-o cunoscut prin îngerul Său la robul Său Ioan” (Apocalipsa 1:1). Iar lui Ioan, îngerul i-a spus: „Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii” (Apocalipsa 22:9). Ce gând minunat – îngerul care stă, în ce priveşte onoarea, alături de Fiul lui Dumnezeu, este cel ales ca să dezvăluie planurile lui Dumnezeu oamenilor păcătoşi. – DA, p. 97-99
Lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost prezisă de îngerul care a venit la Zaharia în templu. „Nu te teme, Zaharia” a spus el, „căci rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan. Şi el va fi umplut de Duhul Sfânt (…) şi mulţi din copiii lui Israel se vor întoarce la Domnul, Dumnezeul lor. Şi el va merge înaintea Lui în duhul şi puterea lui Ilie.” – RH, 20 februarie 1900
Îngerul Gabriel le-a dat instrucţiuni speciale părinţilor lui Ioan în ce priveşte cumpătarea. A fost dată o lecţie de reformă a sănătăţii printr-unul din îngerii cei înălţaţi de la tronul cerului. – 2SP, p. 43
Prin Ioan Botezătorul, Dumnezeu a ridicat un sol care să pregătească calea Domnului. El trebuia să ducă înaintea lumii o mărturie neclintită, prin care să mustre şi să condamne păcatul. Anunţând misiunea lui Ioan şi lucrarea lui, îngerul a spus: „El va merge înaintea Lui [a lui Hristos] în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” – RH, 2 august 1898