Sfat adresat unui pastor conducător cu privire la prezentarea legăturii dintre credinţă şi fapte
Participam la o întrunire şi era prezentă o adunare numeroasă. În visul meu, tu prezentai subiectul credinţei şi al atribuirii neprihănirii lui Hristos prin credinţă. Ai repetat de mai multe ori că faptele nu valorează nimic şi că nu exista nici o condiţie. Subiectul a fost prezentat într-o asemenea lumină, încât am ştiut că mintea oamenilor va fi încurcată şi nu vor rămâne cu o impresie corectă cu privire la credinţă şi fapte, aşa că m-am hotărât să îţi scriu. Ai prezentat acest subiect cu prea multă insistenţă. Pentru primirea îndreptăţirii, a sfinţirii şi a neprihănirii lui Hristos există nişte condiţii. Ştiu ce ai vrut să spui, dar tu laşi o impresie greşită în mintea multora. Deşi faptele bune nu vor mântui nici măcar un singur om, totuşi este imposibil ca vreun om să fie mântuit fără fapte bune. Dumnezeu ne mântuieşte cu o anumită condiţie, şi anume, dacă vrem să primim să cerem, dacă vrem să găsim să căutăm şi dacă vrem să ni se deschidă uşa să batem.
Domnul Hristos Se oferă pe sine, dorind să-i mântuiască pe deplin pe toţi cei care vin la El. Domnul îi invită pe toţi să vină la El. „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6,37). De fapt, tu înţelegi aceste subiecte la fel ca mine, totuşi prin expresiile pe care le foloseşti le prezinţi în aşa fel încât produci confuzie. Tu îţi exprimi ideile cu privire la fapte aşa de categoric, iar când ţi se pun întrebări tocmai cu privire la acelaşi subiect, el nu mai rămâne la fel de clar în mintea ta, nu poţi să defineşti pentru alţii principiile corecte, şi nici tu [112] însuţi nu eşti în stare să-ţi armonizezi declaraţiile cu propria credinţă şi cu propriile principii.
Tânărul a venit la Domnul Isus şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Marcu 10,27). Iar Domnul Hristos i-a zis: „De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” El I-a zis: „Care?” Domnul Isus a citat câteva, iar tânărul i-a spus: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea, ce-mi mai lipseşte?” Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.” Aici sunt condiţii, iar Biblia este plină de condiţii. „Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii” (Matei 19,17.20.21.22).
Aspecte la care să fim precauţi
Prin urmare, când spui că nu există condiţii, iar unele expresii sunt destul de ample, tu împovărezi mintea oamenilor, iar unii nu pot să înţeleagă consecvenţa expresiilor tale. Ei nu sunt în stare să înţeleagă cum pot să armonizeze aceste expresii cu declaraţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Te rog să fii precaut la aceste aspecte. Aceste afirmaţii puternice cu privire la fapte nu au făcut niciodată ca poziţia noastră să fie mai stabilă. Expresiile tale slăbesc poziţia noastră, deoarece mulţi te vor considera un extremist şi vei pierde învăţăturile bogate pe care le ai pentru ei tocmai cu privire la subiectele pe care au nevoie să le cunoască. … Fratele meu, această învăţătură este greu de înţeles. Nu încurca nici o minte cu idei care nu se armonizează cu Cuvântul. Te rog, gândeşte-te că, deşi erau învăţaţi de Domnul Hristos, mulţi ucenici au fost lamentabil de neştiutori, dar când Duhul Sfânt, făgăduit de Domnul Isus, a venit asupra lor şi l-a făcut pe Petru cel nestatornic un campion al credinţei, ce schimbare s-a produs în caracterul lui! Aşadar, în prezentările sau expresiile exagerat de elaborate, nu pune nici o pietricică de care să se poată împiedica acela care este slab în credinţă. Fii [113] mereu consecvent, calm, profund şi temeinic. Nu merge până la extremă în nici o privinţă, ci păstrează-ţi picioarele pe stânca de neclintit. Oh, cât de preţios este Mântuitorul! El a spus: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte, şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14,21).
Acesta este adevăratul test – împlinirea cuvintelor lui Hristos. Aceasta este dovada iubirii omului faţă de Isus, iar cel care face voia Sa îi va arăta lumii dovada practică a roadelor pe care le mani-festă prin ascultare, prin curăţie şi prin sfinţenia caracterului. (…)
O, fratele meu, umblă cu atenţie cu Dumnezeu. Nu uita că există unii ai căror ochi sunt îndreptaţi intenţionat asupra ta, aşteptând să treci dincolo de limită, să te împiedici şi să cazi. Dar, dacă rămâi aproape de Isus, în umilinţă, totul este bine…
În şcoala lui Hristos nu există nici un moment al absolvirii. Noi trebuie să lucrăm la planul de adăugare, iar Domnul va lucra la planul de înmulţire. Printr-o sârguinţă continuă şi prin harul lui Hristos, vom pune în aplicare planul de adăugare, făcând chemarea şi alegerea noastră să fie sigure… „De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnu-lui şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1,10.11).